Companiile energetice controlate de stat din România sunt tranzacționate la bursă cu o reducere mică de preț față de cele în care statul este doar acționar minoritar, însă riscul de proprietar este vizibil în modul în care sunt distribuite dividendele. Oana Petrescu, vicepreședinte AMEPIP, subliniază că, deși prețurile nu reflectă imediat controlul statului, practica privind utilizarea profitului diferă semnificativ de la o companie la alta, afectând previzibilitatea investitorilor.
Analiza indică faptul că sectorul energetic și utilitățile reprezintă 59% din indicele BET, iar cinci companii controlate de stat — Romgaz, Hidroelectrica, Transgaz, Nuclearelectrica și Transelectrica — constituie împreună 35% din acest indice. Această structură înseamnă că un treim din banii investitorilor din BET ajunge în companii cu acționar majoritar statul. În acest context, statul decide dividendul și stabilește, într-un alt rol, taxele aplicabile întregului sector energetic.
În ceea ce privește evaluarea, pentru fiecare leu de profit, piața plătește aproximativ 17 lei la companiile de stat, un nivel peste media indicelui. La companiile energetice unde statul este doar acționar minoritar, precum Petrom sau Electrica, piața plătește circa 20 de lei, ceea ce înseamnă o reducere de doar 15%. Această diferență este mult mai mică decât în alte piețe, unde companiile de stat sunt evaluate semnificativ mai jos raportat la bilanț sau la companiile petroliere occidentale.
Lipsa unei reduceri mari de preț la companiile de stat din România este explicată prin faptul că o parte importantă a acțiunilor este deținută de fondurile de pensii private. Acestea dețin aproximativ 40% din acțiunile tranzacționate în BET și circa jumătate din acțiunile companiilor de stat. Cererea constantă pe un număr limitat de acțiuni nu permite o scădere majoră a prețurilor, astfel încât proprietarul nu primește un semnal prin intermediul valorii de piață.
Riscul real apare în procesul de distribuire a profitului, deoarece statul poate cere 90% din acesta, în ciuda regulilor care impun distribuirea de cel puțin jumătate. Deciziile privind dividendele sunt adesea luate târziu, după ce companiile și-și finalizează planurile de investiții, ceea ce afectează previzibilitatea. Această incertitudine este critică pentru proiecte majore, precum scoaterea gazului din Marea Neagră sau retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă.
Sectorul energetic de stat este caracterizat de o structură în care companii precum Transgaz au o pondere în indicele BET de zece ori mai mare decât echivalentul lor din indicele american S&P 500. Această concentrare accentuează influența deciziilor politice asupra economiilor investitorilor. Previzibilitatea în ceea ce privește investițiile și distribuția profitului rămâne esențială pentru capacitatea de finanțare a infrastructurii critice de care depinde siguranța sistemului energetic național.