România dispune de proiecte energetice cu o capacitate de peste 3.500 de megawați care se află în curs de autorizare. Totuși, dezvoltarea capacității de producție și a sistemelor de stocare este condiționată de investițiile necesare în rețelele de transport și de distribuție. Aceste teme au fost analizate în cadrul dezbaterii „Argument pentru Energie”, organizată pe 8 octombrie de platforma „Argument pentru România”, unde au participat reprezentanți ai autorităților și ai pieței.
Secretarul de stat în Ministerul Energiei, Cristian Bușoi, a avertizat că Uniunea Europeană și România se pregătesc pentru o iarnă și o primăvară cu prețuri ridicate. Evaluările unor experți independenți indică o posibilă creștere a costurilor de 20-25%. Cristian Bușoi a subliniat că aceste creșteri afectează competitivitatea marilor consumatori industriali, punând presiune pe locuri de muncă și taxe, ceea ce generează un efect de inflație și afectează puterea de cumpărare.
Mircea Man, secretar general ANRE, a menționat că, deși există peste 3.500 de megawați la autorizare și peste 600 de solicitări, România are un consum scăzut de energie electrică și gaz, reflectând starea economiei. El a declarat că soluția pentru gestionarea acestor proiecte este investiția în rețelele de distribuție și în Transelectrica. În același timp, Dan Pîrșan, președintele Asociației Prosumatorilor și a Comunităților de Energie din România, a semnalat că România are doar 1,1 gigawați capacitate de stocare, comparativ cu 6 gigawați în Bulgaria.
Sebastian Burduja, fost ministru al Energiei, a criticat lipsa de continuitate în viața publică și în sectorul energetic, atribuind rezultatele actuale lipsei de viziune și de leadership. El a propus crearea unui Cod al energiei pentru a unifica și integra legislația, dublat de un pact pentru energie. Totodată, Virgil Popescu, fost ministru al Energiei, a sugerat că prosumatorii ar putea fi stimulați să investească în stocare dacă li s-ar permite să vândă energia la prețul orar.
Alina Arsani, din cadrul Energy Policy Group, a estimat că investițiile necesare pentru rețelele de transport vor ajunge la 6,8 miliarde de euro până în anul 2030. Ea a explicat că procesul de electrificare pune o povară suplimentară pe infrastructură și a menționat că gospodăriile din România plătesc de 4,3 ori mai mult pentru o unitate de energie electrică față de gazul natural. Această diferență de preț poate încetini procesul de electrificare a țării.
Sectorul energetic românesc se confruntă cu provocări legate de stabilitatea legislativă și predictibilitatea costurilor. În contextul actual, deciziile tehnice și de infrastructură necesită strategii pe termen lung, de 10-20 de ani, care să depășească mandatele politice. Fără o aplicare consecventă a strategiilor naționale și fără investiții masive în rețele, capacitatea de a integra noile proiecte de producție și de stocare rămâne limitată.