Situația operațională a reactoarelor de la Cernavodă rămâne una rezervată, iar redeschiderea acestora nu este prevăzută pentru luna septembrie. Secretarul de stat în Ministerul Energiei, Cristian Bușoi, a explicat că procesul de repornire depinde de evoluția prognozelor hidrologice. Conform declarațiilor sale, reactoarele ar putea fi din nou funcționale abia spre mijlocul lunii octombrie, în funcție de nivelul apei disponibil.
Principala problemă identificată de autorități este scăderea debitului Dunării, ceea ce afectează procesul de răcire. Cristian Bușoi a precizat că prognozele pentru următoarele 10 zile indică un nivel al apei insuficient la intrarea în țară și la Cernavodă pentru a asigura funcționarea în siguranță. Lipsa debitului necesar pentru pompele de răcire ale celor două reactoare împiedică orice tentativă de redeschidere imediată a centralei.
Deși au existat câteva zile cu creșteri ușoare ale nivelului apei, se anticipează scăderi importante în perioada următoare. Cristian Bușoi a subliniat că, deși nu există motive de alarmă pentru securitatea sistemului, nivelul actual nu permite reluarea producției. Ministerul Energiei a menționat că există planuri de rezervă și comitete pregătite pentru orice scenariu, însă situația hidrologică actuală rămâne un obstacol major.
Pentru a compensa lipsa energiei electrice generate de Cernavodă, România apelează în principal la importuri. Cristian Bușoi a indicat faptul că, în perioadele cu vânt slab, importurile au ajuns la 2500 de megawați, în timp ce producția eoliană a ajutat la reducerea acestora sub 1500 de megawați în orele de vârf. De asemenea, funcționarea Complexului Energetic Oltenia și a centralelor pe gaz, precum OMV Brazi și Iernutul vechi, au fost esențiale.
Pe lângă resursele termice, producția solară a jucat un rol în echilibrarea sistemului în timpul zilei. În trecut, supraproducția solară permitea exportul de energie către Bulgaria, însă în prezent capacitățile sunt utilizate pentru a acoperi cererea internă. În prezent, eolianul contribuie semnificativ la stabilitatea rețelei, oferind în momentele de vârf ale serii producții importante care reduc presiunea asupra importurilor de electricitate.
Sectorul energetic român se confruntă cu o gestionare complexă a resurselor în perioadele de variații hidrologice sau meteorologice. Capacitatea de producție internă, formată din nucleare, termice și regenerabile, trebuie să echilibreze constant cererea pentru a evita creșterea costurilor prin importuri masive. Monitorizarea debitului Dunării rămâne un factor critic pentru stabilitatea furnizării de energie electrică prin nucleare în România.