Redeschiderea reactoarelor de la Cernavodă ar putea fi amânată până la jumătatea lunii octombrie, în funcție de evoluția prognozelor hidrologice. Secretarul de stat în Ministerul Energiei, Cristian Bușoi, a declarat că situația rămâne rezervată din cauza nivelului scăzut al apei. În perioada următoare, se estimează o scădere a debitului Dunării, ceea ce afectează direct procesul de reluare a funcționării celor două unități de producție nucleară.
Problema principală vizează debitul de apă la intrarea în țară și nivelul acestuia la Cernavodă, necesar pentru funcționarea pompelor de răcire ale reactoarelor. Cristian Bușoi a precizat că prognozele pentru următoarele 10 zile nu permit redeschiderea centralei în siguranță. Deși au existat mici creșteri în ultimele zile, se anunță scăderi importante, deși acestea nu reprezintă un motiv de alarmă pentru securitatea sistemului energetic.
Pentru a gestiona lipsa energiei nucleare, Ministerul Energiei se bazează în principal pe importuri de electricitate. Cristian Bușoi a menționat că funcționarea cu patru grupuri a Complexului Energetic Oltenia a fost un factor important. De asemenea, centralele pe gaz, precum OMV Brazi și Iernutul vechi, au funcționat la capacitate maximă pentru a compensa deficitul de producție locală și pentru a menține stabilitatea rețelei.
Evoluția importurilor depinde în mod direct de producția de energie regenerabilă din sistem. În momentele în care producția eoliană a fost ridicată, importurile au scăzut sub 1500 de megawați în perioadele de vârf. Totuși, în situațiile cu o producție eoliană redusă, necesarul de importuri a ajuns la 2500 de megawați. În prezent, importurile rămân principala sursă de energie pentru a acoperi cererea națională.
În perioada de vârf, capacitățile solare au jucat un rol crucial în echilibrarea sistemului. Înainte de închiderea reactoarelor, supraproducția solară permitea chiar exportul de energie către Bulgaria, uneori la prețuri negative. În prezent, situația este diferită, deoarece producția solară a înlocuit capacitățile de 1200-1300 de megawați care erau disponibile anterior, modificând modul în care energia este distribuită în rețea.
Gestionarea deficitului de energie în România implică o coordonare strictă între producția internă de gaz, cea regenerabilă și importurile externe. În perioadele de indisponibilitate a unităților de la Cernavodă, echilibrul sistemului este susținut de mixul energetic format din centralele termice de la Oltenia, parcurile eoliene și importurile de electricitate, pentru a asigura furnizarea continuă către consumatori.