Sistemul Energetic Național a înregistrat un moment de dominație totală a energiei fotovoltaice luni, 5 octombrie 2026. În timpul orelor de prânz, la ora 14:25:53, producția totală de energie a fost de 4.702 MW, dintre care o parte masivă de 3.000 MW a fost generată de soare. Această cifră reprezintă aproximativ două treimi din întregul volum de energie produs în țară, marcând un procent fără precedent în raport cu totalul generat.
Această explozie a producției solare în timpul zilei a dus la o reducere drastică a contribuției celorlalte surse de generare. Termocentralele care utilizează cărbunele și hidrocentralele au fost forțate să își diminueze semnificativ nivelul de producție în orele cu intensitate solară maximă. Fenomenul este considerat îngrijorător pentru siguranța Sistemului Energetic Național, deoarece echilibrul este menținut prin suprimarea activității celorlalte unități de producție tradiționale.
Situația generează presiuni economice severe asupra companiilor de energie tradiționale, deoarece veniturile lor scad considerabil. Reducerea producției afectează direct bugetele acestor firme și crește riscul de concedieri masive ale personalului calificat. Energia fotovoltaică este cea mai ieftină sursă, fiind subvenționată prin certificate verzi și având acces garantat la rețea, în timp ce termocentralele pe cărbune, fiind cele mai scumpe, sunt forțate să își ajusteze producția.
Surplusul masiv de energie generat de panourile fotovoltaice în timpul orelor de vârf solar este direcționat către rețea și exportat în țările vecine. Totuși, acest echilibru este temporar și durează doar câteva ore. În momentul în care soarele apune, producția solară scade la zero, iar sistemul pierde instantaneu marea majoritate a gigawaților generați. Acest lucru forțează rețeaua să depindă masiv de importuri pentru a acoperi necesarul consumului populației și al economiei.
Dependența de energia externă devine critică în perioadele fără soare, deoarece România aduce de afară mai mulți MW decât se generează intern. În prezent, mixul energetic este marcat de o volatilitate extremă, unde producția solară domină ziua, dar importurile devin necesare pentru stabilitatea rețelei seara. Această tranziție rapidă către surse regenerabile pune la încercare capacitatea de gestionare a fluxurilor de energie în funcție de condițiile meteorologice.
Evoluția mixului energetic din România reflectă o creștere accelerată a capacităților de fotovoltaic, însă rămâne o provocare majoră gestionarea intermitenței acestora. Deși producția solară oferă un avantaj de cost în orele de vârf, lipsa unor surse de bază stabile, precum nucleara sau hidroenergia în perioadele de secetă, obligă sistemul să apeleze la importuri masive pentru a asigura continuitatea furnizării de electricitate către consumatori.