Nivelul scăzut al Dunăului a expus dificultăți tehnice majore în cadrul proiectului de extindere a centralei nucleare CNE Kozlodui. Situația a forțat deja reducerea capacității unor unități existente și pune sub semnul întrebării modul în care vor fi răcite noile reactoare de tip AP-1000. Expertiza sugerează că noile soluții tehnice ar putea crește semnificativ bugetul proiectului, depășind pragul de 20 de miliarde de euro.
Proiectul actual se bazează pe utilizarea canalelor de răcire existente, însă una dintre cele două canale este practic nefuncțională. Planul inial prevedea reconstrucția acestui canal și coborârea pompelor la o adâncime mai mare pentru a compensa variațiile de nivel ale apei. Totuși, criza de apă de pe Dună a generat îndoieli privind eficiența acestei soluții, determinând echipa de proiectare să analizeze construirea unor turnuri de răcire pentru ambele unități noi.
Deși alegerea turnurilor de răcire ar putea reduce costurile de construcție inițiale comparativ cu reparația canalului, aceasta va crește cheltuielile operaționale pe termen lung. Această schimbare de strategie modifică parametrii tehnici ai proiectului și poate duce la întârzieri în procesul de autorizare și implementare. Impactul economic se va reflecta, în final, asupra costului energiei electrice produse de cele două viitoare unitate de tip AP-1000.
Calendarul construcției este deja sub presiune, existând discuții privind amânarea funcționării primei unitate de la anul 2034 pentru anul 2038. Ministrul energiei, Iva Petrova, a menționat că există un nou model financiar și o foaie de parcurs actualizată, însă detaliile de calcul nu au fost divulgate. În paralel, procesul de contractare cu consorțiul format din Westinghouse și Hyundai a suferit blocaje administrative și politice.
În prezent, se discută despre înlocuirea unei anexe la contractul de inginerie cu un contract complet nou pentru a evita problemele politice. Proiectul de la CNE Kozlodui este susținut de promisiuni de împrumuturi de 8 miliarde de dolari din partea băncilor de export americane și coreene. Totuși, incertitudinile tehnice privind Unitățile VII și VIII rămân semnificative, nepermite de a confirma progresul real al investiției.
Evoluția proiectelor de infrastructură energetică în regiune este adesea influențată de factori climatici și de disponibilitatea resurselor de apă. Nivelul scăzut al râurilor poate afecta direct capacitatea de funcționare a centralelor care utilizează sisteme de răcire cu apă din surse naturale. Aceste constrângeri tehnice forțează autoritățile să revizuiască planurile de investiții pentru a asigura stabilitatea furnizării de energie pe termen lung.