Structura pieței de energie din România creează un paradox în care avantajele surselor ieftine nu se reflectă în facturile cetățenilor. Dumitru Chisăliță, președintele Asociația Energia Inteligentă, susține că reorganizarea sistemului energetic a dus la o separare a intereselor comerciale care afectează consumatorii. Această evoluție a început prin restructurarea fostului sistem integrat, proces care a fost finalizat prin reorganizarea CONEL în anul 2000.
Procesul de fragmentare a transformat un sistem integrat într-un grup de companii independente, organizate pe forme de energie. În trecut, hidrocentralele, centralele nucleare și termocentralele aveau roluri complementare și costurile lor puteau fi gestionate împreună într-un portofoliu unitar. Astăzi, fiecare producător urmărește propriile venituri și profituri, fără a mai prioritiza optimizarea întregului sistem național. Această separare a intereselor economice a înlocuit planificarea integrată cu o sumă de strategii comerciale divergente.
Mecanismul european de tip merit order determină modul în care se formează prețul pe piață în fiecare oră. Hidrocentralele și centralele nucleare, care au costuri de producție reduse, intră primele în piață pentru a satisface cererea. Totuși, prețul final este stabilit de ultima centrală necesară pentru acoperirea consumului, care este adesea una pe gaze sau cărbune. Astfel, chiar dacă o parte importantă a electricității provine din surse ieftine, prețul este influențat de sursa marginală scumpă.
Această arhitectură de piață generează o distribuție inechitabilă a beneficiilor către consumatorii finali. În timp ce producătorii de energie ieftină beneficiază de prețul marginal ridicat pentru a-și maximiza profitul, consumatorul nu beneficiază automat de costul redus al acestor surse. Diferența dintre costul real de producție și prețul de vânzare se transformă într-un venit pentru producător, fără a aduce un avantaj economic real economiei naționale.
România dispune de una dintre cele mai diversificate structuri de producție de energie din Europa, incluzând hidroenergie, energie nucleară, gaze naturale, cărbune, eolian și solar. Totuși, Dumitru Chisăliță avertizează că modelul de organizare a societăților pe forme de energie este unic în lume și trage prețul în sus. Problema nu este existența pieței, ci faptul că fragmentarea sistemului a confundat concurența cu optimizarea costurilor prin mix energetic echilibrat.
Evoluția pieței de energie din România este marcată de deciziile de reformă luate în perioada anilor 2000, când s-a trecut de la un sistem integrat la unul fragmentat. Această tranziție a fost dictată de dorința de liberalizare, însă a lăsat în urmă un mecanism de preț determinat de costurile marginale. Astfel, diversitatea surselor de producție nu mai garantează scăderea prețurilor pentru populație.