Unitatea 6 a centralei nucleare Kozlodui este programată să intre astăzi, 8 octombrie 2026, în perioada de revizie anuală și reîncărcare cu combustibil. Această oprire planificată va dura până la sfârșitul lunii noiembrie, moment în care se estimează revenirea în funcțiune a grupului. Deși unitatea 5 continuă să funcționeze, capacitatea sa de producție este condiționată de nivelul apei din Dunăre și de asigurarea resurselor necesare pentru răcire.
Retragerea temporară a unui grup de aproximativ 1.000 MW din producția disponibilă afectează bilanțul energetic regional într-un moment în care cererea crește. Pe măsură ce zilele se scurtează și temperaturile scad, consumul de seară tinde să crească semnificativ. România se confruntă cu o dependență de importuri în acele intervale orare în care producția internă nu este suficientă pentru a acoperi cererea totală a populației și a industriei.
Situația este complicată de necesarul energetic al țărilor vecine, care pot avea nevoie de energie în aceleași ore critice. Datele istorice arată consumuri de seară de circa 6.400–6.700 MW în România, 5.400–5.600 MW în Ungaria și aproximativ 4.000 MW în Serbia. Dacă o perioadă de răcire afectează simultan România, Ungaria și Balcanii, surplusurile disponibile pentru export se reduc, făcând importul de energie mai scump și mai dificil de asigurat.
Analizele bazate pe scenarii de lucru indică riscuri substanțiale în cazul unor consumuri ridicate. Într-un scenariu cu un consum de seară de 7.600 MW și o producție internă de 4.900 MW, România ar avea nevoie de 2.700 MW din importuri. Dacă importurile realizate ar fi de doar 2.500 MW, ar rămâne o diferență de 200 MW care ar trebui acoperită prin flexibilitate, producție suplimentară sau reducerea consumului, ceea ce pune presiune pe rețea.
Efectul principal al acestui deficit de producție este cel economic, manifestându-se prin prețuri mai mari ale energiei în orele de vârf. Când producția disponibilă scade, piața este forțată să apeleze la alternative mai costisitoare pentru a menține echilibrul. Deși facturile consumatorilor nu cresc imediat, costurile de achiziție mai mari pentru furnizori pot influența ofertele contractuale viitoare, reflectând riscul de vulnerabilitate al sistemului energetic.
Securitatea energetică depinde de capacitatea de a acoperi perioadele de vârf la un cost suportabil. În contextul actual, sistemul trebuie să mențină rezerve pentru a gestiona eventualele avarii neașteptate sau pierderile de transport. O marjă de siguranță redusă în serile reci, în condiții de vânt slab, poate face ca bilanțul energetic să devină vulnerabil la prima problemă tehnică survenită în rețea.