Gradul de umplere a lacurilor de acumulare din România a ajuns la doar 51% la începutul lunii octombrie, conform datelor furnizate de Transelectrica. Această cifră reprezintă cel mai scăzut nivel înregistrat pentru această perioadă a anului din 2018, anul în care operatorul rețelei de transport a mai publicat date similare. Situația este marcată de o scădere semnificativă față de perioada aceeași de anul trecut, când nivelul lacurilor era de 80%.
Efectele secetei sunt vizibile în modul de funcționare al sistemului energetic național, afectând direct capacitatea de producție. În acest context critic, centrala de la Cernavodă rămâne oprită, într-un an considerat unul dintre cele mai delicate pentru producția de energie din țară. În timp ce România se confruntă cu aceste limitări, vecinii din Ungaria au reușit să reactiveze reactoarele, în condiții în care energia hidroelectrică este tot mai puțin disponibilă.
Compania Hidroelectrica a fost nevoită să își revizuiască în jos bugetul pentru anul curent, ca urmare a impactului secetei asupra activității sale. Decizia de reajustare a bugetului a fost luată pe fondul deteriorării semnificative a condițiilor hidrologice din România. Această evoluție negativă este cauzată de un regim pluviometric deficitar și de reducerea debitelor de apă de la principalele cursuri de râuri din țară.
Conform informațiilor furnizate de companie, datele INHGA indică faptul că, în perioada iulie - septembrie, regimul hidrologic pe numeroase râuri s-a situat la valori de doar 30–50% din mediile multianuale. Perspectivele pentru lunile următoare rămân reduse, ceea ce complică situația producției de energie hidroelectrică. Această scădere a debitelor afectează direct capacitatea de generare a energiei prin metode hidraulice, un componentă esențială a mixului energetic.
Monitorizarea nivelurilor de apă este un proces continuu efectuat de operatorii de sistem pentru a gestiona riscurile de aprovizionare. Datele Transelectrica privind gradul de umplere a lacurilor sunt indicatori cheie pentru stabilitatea rețelei electrice naționale. În perioadele de secetă prelungită, dependența de alte surse de energie crește, deoarece capacitatea de stocare și generare bazată pe apă este limitată de volumul scăzut de apă din baraje.
Sectorul energetic român depinde în mare măsură de stabilitatea debitelor de apă pentru asigurarea unui echilibru între cerere și ofertă. Când nivelurile lacurilor scad sub pragurile critice, precum în cazul actual de 51%, sistemul energetic devine mai vulnerabil la fluctuațiile de preț și la necesitatea de a importa energie de pe piețele externe pentru a acoperi deficitul de producție locală.