Sistemul energetic național a înregistrat, în seara zilei de sâmbătă, 3 octombrie, un volum de importuri de energie electrică mai mare decât capacitatea totală de producție internă. Conform datelor furnizate de Transelectrica, importul instantaneu de electricitate a ajuns la aproximativ 3.400 MW. Această valoare a depășit producția națională livrată în rețele, care s-a înregistrat la un nivel de doar 2.900 MW în același interval orar.
Situația a fost influențată de scăderea aportului de energie provenită din hidrocentrale, cauzată de secetă și de debitul redus al Dunării. În momentul respectiv, hidrocentralele produceau sub 1.000 MW, în timp ce centralele pe cărbune livrau sub 1.000 MW. La acest deficit s-a adăugat faptul că centrala de la Cernavodă era oprită, iar resursele eoliene erau aproape inexistente, neputând compensa lipsa energiei fotovoltaice după apusul soarelui.
Un aspect critic evidențiat de datele Transelectrica este faptul că volumul de energie importată s-a apropiat periculos de limita maximă a capacităților de interconexiune. Această limită este de 4.000 MW, iar importul de aproape 3.400 MW a ocupat o parte semnificativă din capacitatea liniilor de transport. Acest scenariu apare în perioadele de weekend, când consumul de energie electrică este mai scăzut, dar resursele regenerabile sunt limitate.
Analiza prețurilor indică faptul că importurile nu au fost dictate de costuri reduse, deoarece prețul în piața pentru zilele următoare (PZU) era de peste 1.900 de lei/MWh. Având în vedere că prețurile de peste 1.000 de lei/MWh sunt frecvente în fiecare seară, centralele pe gaz și pe cărbune ar fi putut produce și vinde în piața spot. Totuși, centralele pe gaze funcționau la circa 1.250 MW, iar cele pe cărbune la sub 600 MW.
Evoluția acestor indicatori subliniază vulnerabilitatea sistemului energetic în perioadele de vârf de consum de seară, în condițiile în care capacitatea de stocare pentru energia fotovoltaică este redusă. Lipsa energiei de la Cernavodă și scăderea resurselor hidro depind de factori climatici, precum seceta. Fără aportul vântului sau al soarelui, sistemul național devine dependent de importuri pentru a menține stabilitatea rețelelor electrice.
În România, gestionarea echilibrului între producția internă și importuri este reglementată prin infrastructura de interconexiune monitorizată de operatorul de sistem. Capacitatea de transport prin aceste interconexiuni determină cât de multă energie poate fi preluată de la furnizorii externi pentru a acoperi cererea națională. Monitorizarea constantă a acestor limite este esențială pentru prevenirea instabilității în rețeaua de distribuție.