Inteligența artificială generează un paradox energetic, fiind promovată ca instrument de optimizare a rețelelor electrice și a prognozelor meteo, dar consumând simultan cantități tot mai mari de electricitate și apă. În cadrul evenimentului Climate Week New York, liderii au dezbătut dacă această tehnologie accelerează tranziția verde sau o frânează prin cererea de resurse. În timp ce AI poate accelera cercetarea în energie, centrele de date necesită rețele noi, care sunt adesea alimentate de combustibili fosili.
Conform datelor Agenției Internaționale a Energiei (AIE), consumul de electricitate al centrelor de date a crescut cu 17% în 2025, însă cel al celor dedicate AI a înregistrat o creștere de 50%. Proiecțiile indică faptul că consumul total al centrelor de date se va dubla până în 2030, ajungând la 950 TWh, de la nivelul de 485 TWh înregistrat în 2025. Această valoare este comparabilă cu consumul actual de electricitate al Japoniei, iar consumul centrelor dedicate AI se va tripla în aceeași perioadă.
România urmărește implementarea proiectului Black Sea AI Gigafactory, o investiție estimată la 4-5 miliarde de euro, coordonată de Ministerul Finanțelor și Ministerul Energiei. Prima etapă a acestui plan este situată la Cernavodă, iar a doua la Doicești, unde urmează un reactor modular mic (SMR). Proiectul vizează instalarea a peste 100.000 de acceleratoare AI, cu un consum estimat de până la 1.500 MW, ceea ce ar însemna aproximativ 13 TWh anual.
Capacitatea de 1.500 MW necesară gigafabricii ar reprezenta aproape întreaga producție a centralei nucleare de la Cernavodă și un sfert din consumul anual de electricitate al întregii țări. În prezent, rețeaua electrică românească se confruntă cu probleme de capacitate, existând avize tehnice de racordare pentru proiecte de peste 80.000 MW. Situația este exemplificată de un investitor britanic din Reșița, care nu se poate racorda la rețea în ciuda prezenței unei stații de 400 kV.
Pentru a gestiona presiunea asupra sistemului, România a trecut de la principiul „primul venit, primul servit” la un sistem bazat pe licitații pentru proiectele de producție și stocare. Întrebarea critică rămâne modul de finanțare a infrastructurii necesare, deoarece întăririle rețelei naționale sunt recuperate, în general, prin tarifele de transport și distribuție incluse în facturile tuturor consumatorilor. Există riscul ca populația să suporte costurile noilor linii și stații necesare pentru aceste centre de date.
Evoluția sectorului energetic european este marcată de discuții privind stabilitatea prețurilor și securitatea aprovizionării. Comisarul pentru Energie a solicitat statelor membre ale Uniunii Europene să ia în calcul necesitatea reducerii consumului, subliniind legătura dintre crizele de preț și cele de aprovizionare. Această contextualizare subliniază presiunea pe care creșterea cererii de energie, inclusiv cea generată de tehnologie, o pune pe stabilitatea economică a consumatorilor finali.