România se confruntă cu o problemă serioasă de securitate energetică, neputând să își acopere din producția internă nici măcar consumul relativ redus de energie electrică în anumite intervale ale zilei. Situația este agravată de faptul că, în lunile următoare, consumul de energie va crește, însă nu există perspective pentru o îmbunătățire semnificativă a capacităților de producție disponibile în sistem. Această lipsă de echilibru forțează țara să apeleze la importuri scumpe pentru a menține stabilitatea.
Datele recente indică un dezechilibru între producție și necesarul de energie. La începutul lunii octombrie, România a avut momente în care a importat aproximativ 3.400 MW, în timp ce producția internă a fost de numai 2.900 MW. Acest deficit de capacitate a avut un impact direct asupra pieței, deoarece prețurile medii pentru ziua următoare au depășit pragul de 1.100 lei/MWh în această săptămână. Importurile devin necesare chiar și atunci când cererea internă este scăzută.
Cauza acestui deficit este atribuită deciziilor politice și lipsei unei strategii integrate. Deși obiectivele Green Deal și calendarele de decarbonizare au fost adoptate, închiderea capacităților convenționale nu a fost corelată cu punerea în funcțiune a noilor surse. Investițiile care trebuiau să înlocuiască grupurile energetice retrase nu au fost finalizate la timp, iar sistemul a fost adaptat după termenele politice, nu după posibilitățile reale de producție. Managementul sectorului a fost afectat de schimbări repetate de conducere.
Lipsa de coordonare între ministere a creat blocaje majore în procesul de investiții. În timp ce Ministerul Energiei trebuie să asigure capacități de producție, Ministerul Economiei are nevoie de prețuri competitive pentru industrie, iar Ministerul Mediului trebuie să monitorizeze legislația de mediu. În practică, aceste instituții au prezentat poziții divergente, iar proiectele, precum cele hidroenergetice, au fost îngreunate de proceduri prelungite. Finalizarea amenajărilor hidroenergetice neterminate ar fi putut aduce flexibilitate și producție suplimentară.
Sistemul energetic are nevoie de surse care pot fi reglate în funcție de consum, precum hidrocentralele cu acumulare sau centralele pe gaze. Totuși, înlocuirea capacităților pe cărbune cu regenerabile sau sisteme de stocare nu a avansat în ritmul planificat. Sursele precum fotovoltaicele sau eolienele nu pot garanta producția în momentele de vârf, cum ar fi la ora 19:00, când consumul este ridicat. În prezent, costurile certificatelor de emisii de carbon scumpesc și mai mult producția pe combustibili fosili.
Evoluția pieței de energie din România este influențată de reglementările și monitorizarea furnizorilor. În acest context, Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) a aprobat implementarea unui sistem de tip „semafor” pentru furnizorii de energie. Această măsură va permite consumatorilor să vadă, pe lângă preț, modul în care fiecare furnizor își tratează clienții și cum își rezolvă plângerile, oferind o transparență suplimentară în raport cu piața.