Centrala Nucleară de la Cernavodă a încetat complet funcționarea de la mijlocul lunii august 2026, după ce ambele unități au fost scoase din uz. Unitatea 1 a intrat într-o stare de oprire controlată încă din luna iulie, în timp ce Unitatea 2 a fost deconectată din cauza nivelului critic de apă de pe Dunăre. Seceta severă a dus la debite extrem de mici, care nu mai pot asigura volumul necesar pentru sistemul de răcire al reactoarelor.
Această situație a generat un gol de 1.400 MW în Sistemul Energetic Național, având în vedere că centrala livra în bandă aproximativ 20% din producția națională. Pentru a acoperi acest deficit masiv, autoritățile au fost nevoite să apeleze la importuri și la pornirea capacităților pe bază de cărbune și gaze. Această schimbare a impactat direct piața spot (PZU), unde prețurile au crescut semnificativ, afectând în special furnizorii și consumatorii industriali în orele de vârf.
În acest context, Nuclearelectrica a invocat clauza de forță majoră în contractele de livrare, o măsură confirmată și de Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța. Această decizie protejează producătorul de penalitățile contractuale ce ar fi putut apărea față de marii furnizori, precum Electrica Furnizare, PPC Energie sau Engie. Prin această acțiune, compania nu mai este obligată să achiziționeze energie la prețuri ridicate pe piața spot pentru a compensa lipsa producției.
Situația îi pune într-o poziție dificilă pe furnizorii care dețineau contracte de achiziție ieftină cu Nuclearelectrica, deoarece aceștia trebuie acum să acopere portofoliile de clienți prin cumpărări pe piața spot. Estimările oficiale indică faptul că centrala va rămâne oprită cel puțin până la sfârșitul lunii septembrie 2026. Relansarea depinde de creșterea debitului Dunării, care în prezent este de 1.300 metri cubi pe secundă, deși previziunile indică o creștere până la 1.500.
Relansarea operațiunilor este condiționată de parametrii tehnici de siguranță necesari pentru circuitul de răcire. În condiții normale, un debit de 1.700 – 1.800 metri cubi pe secundă ar permite pornirea măcar a unui reactor. În prezent, dependența de importuri și utilizarea surselor pe bază de combustibili fosili pentru a compensa lipsa energiei nucleare crește costurile de funcționare ale sistemului energetic național.
Sectorul energetic global traversează o perioadă de volatilitate, în timp ce cererea de energie crește masiv. În timp ce în România seceta afectează producția de energie nucleară, în SUA boom-ul AI ar putea necesita investiții de 110 miliarde de dolari în noi centrale electrice, conform estimărilor Moody's, subliniind necesitatea unei infrastructuri stabile.