Finanțatorii de proiecte de energie din surse regenerabile solicită o abordare extrem de prudentă și validări independente pentru planurile de afaceri ale sistemelor de stocare cu baterii. Oana Mogoi, Sector Head Energy la ING Bank România, a explicat că băncile oferă finanțări pe perioade de până la 20 de ani, deși nu pot anticipa exact cum vor evolua piețele energiei pe termen lung. Această incertitudine impune utilizarea unor marje de siguranță adecvate și a unor ipoteze validate de consultanți externi.
În cadrul atelierului Romanian BESS on the Fast Track, organizat de Energynomics, s-a discutat despre riscurile specifice acestor investiții. Oana Mogoi a menționat că, pe piețele mature, saturarea poate forța bateriile să treacă de la unul-două cicluri pe zi la patru cicluri. Totodată, s-a observat că piața de ancillary services nu este întotdeauna înțeleasă complet, iar interesul investitorilor se mută de la veniturile de tip merchant către venituri contractate, din cauza dificultății de a prognoza prețurile.
Accesul la rețea reprezintă un risc major, însă finanțarea este acordată de obicei în etapa ready-to-build. În această fază, contractul de racordare și garanțiile necesare sunt deja confirmate de consultanți independenți pentru a reduce probabilitatea eșecului. Un alt punct critic este volatilitatea veniturilor merchant, ale căror estimări se schimbă trimestrial. Fără o înțelegere comună între bancă și sponsorul proiectului privind aceste riscuri, echilibrul financiar între investitor și finanțator devine dificil de menținut.
În ceea ce privește structura datoriei, ING Bank estimează că în România un proiect de tip tolling ar putea atrage un grad de îndatorare de 70-75%, dacă contrapartea este bancabilă și are rating investment grade. În Olanda, acest nivel poate ajunge la 80%. Dacă se utilizează un mecanism de împărțire a veniturilor sau un preț minim garantat, nivelul de finanțare prin credit scade la aproximativ 60%. Banca preferă activele co-located, unde componenta solară sau eoliană are cel puțin 70% din producție contractată.
Evoluția pieței de energie indică faptul că stocarea devine un element esențial pentru stabilitatea sistemului. În contextul volatilității prețurilor, unde valoarea energiei electrice poate varia semnificativ în funcție de ora zilei, capacitatea de stocare este necesară pentru gestionarea surplusului. Această necesitate tehnologică transformă proiectele de tip BESS în piloni critici pentru integrarea surselor regenerabile, obligând instituțiile financiare să fie mult mai riguroase în evaluarea riscurilor de piață și de reglementare.
Oana Mogoi a subliniat că, în urmă cu 15 ani, preocuparea principală pentru proiectele regenerabile din România era doar producția estimată. Atunci nu se anticipau fenomene precum prețurile negative sau prețurile de captare mult sub media pieței. Astăzi, planurile de afaceri trebuie să fie capabile să susțină datoria în multiple scenarii de senzitivitate, evitând ipotezele excesiv de optimiste pentru a asigura viabilitatea pe termen lung a proiectului.