Compararea directă a costurilor de producție între energia solară și cea generată de cărbune poate fi înșelătoare dacă nu se ia în calcul necesitatea furnizării continue de electricitate. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, susține că tehnologiile trebuie evaluate pe baza capacității de a asigura energia 24 de ore din 24. În cazul surselor eoliene și fotovoltaice, acest lucru implică costuri suplimentare pentru stocare, baterii, pierderi de energie și extinderea rețelelor, elemente care nu sunt întotdeauna incluse în comparațiile simpliste.
Pentru un consumator industrial, costul unei sisteme fotovoltaice capabile să asigure continuitatea ar putea fi între 200 și 350 de euro/MWh. În același interval, energia produsă de cărbune este estimată între 145 și 235 de euro/MWh, în timp ce gazul costă între 130 și 200 de euro/MWh. Pentru consumatorii casnici, scenariul este similar, sistemul fotovoltaic cu furnizare continuă ajungând la 350-450 de euro/MWh, în timp ce cărbunele este estimat între 190 și 300 de euro/MWh.
Problema majoră apare în perioadele când producția solară sau eoliană este minimă, necesitând capacități de stocare mult mai mari pentru a acoperi cererea. De exemplu, la ora 20:00, când producția solară dispare, energia trebuie asigurată prin baterii, hidrocentrale sau centrale pe cărbune și gaz. Această dependență de soluții de rezervă și infrastructură suplimentară aduce costuri ascunse care nu apar în prețul energiei produse în momentele de vârf de producție.
În Europa, sectorul cărbunelui este afectat și de politicile climatice, precum sistemul de comercializare a certificatelor de emisii, EU ETS, care introduce costuri pentru emisiile de CO2. De asemenea, utilizarea mai rară a centralelor pe cărbune pentru echilibrarea sistemului crește costul unitar al energiei, deoarece costurile fixe sunt împărțite la un număr mai mic de MWh. Această situație reduce competitivitatea cărbunelui în fața noilor reglementări de mediu.
Piața europeană de electricitate funcționează într-un sistem marginalist, unde prețul este adesea stabilit de ultima centrală necesară pentru acoperirea cererii, de cele mai multe ori una pe gaz. Această dinamică face ca prețul energiei să crească atunci când gazul este scump, afectând chiar și producătorii de energie regenerabilă. De asemenea, costurile pentru echilibrarea sistemului, rețele și stocare sunt suportate în final de operatorii de rețea și de consumatori.
Evoluția pieței energetice este influențată constant de factori geopolitici și de securitatea infrastructurii de transport, situații care pot pune în pericol stabilitatea furnizării. În contextul actual, securitatea centralelor și a transportului de combustibil este o temă critică pentru stabilitatea sistemelor energetice regionale. Această complexitate subliniază importanța unei analize integrate asupra tuturor costurilor de sistem, nu doar a prețului marginal de producție.