România ar putea atinge o capacitate de stocare de minimum 4 GW de putere până la finalul anului viitor, ceea ce reprezintă o dublare față de nivelul estimat pentru sfârșitul anului curent. Această prognoză a fost făcută de Liviu Gavrilă, vicepreședinte RWEA, în contextul lansării celei de-a treia ediții a Codului de Bune Practici pentru Energia Regenerabilă din România. Documentul este lansat de Asociația Industriei Fotovoltaice și a Stocării din România (RPIA) împreună cu Asociația Română pentru Energie Eoliană (RWEA).
Liviu Gavrilă subliniază că dezvoltarea capacităților de stocare nu trebuie să fie rezultatul unei competiții cu Bulgaria sau Ungaria, ci trebuie să răspundă strict necesităților sistemului energetic românesc. În prezent, România dispune de aproximativ 1 GW putere instalată în capacități de stocare, cu o prognoză de creștere la circa 2 GW până la finalul acestui an. Totuși, aceste cifre nu includ capacitățile de stocare realizate de către prosumatori, care reprezintă o altă componentă a pieței.
Un obiectiv de aproximativ 6-7 GW de putere, cu o durată de stocare de minimum 3-4 ore, ar putea asigura stabilitatea sistemului și ar reduce semnificativ ecartul dintre prețul de vârf și cel de gol. În prezent, acest ecart depășește 100 de euro, o situație care afectează echilibrul pieței. Reprezentantul industriei menționează că Bulgaria are o capacitate instalată între 6 și 8 GW, însă fiecare țară trebuie să își planifice investițiile în funcție de mixul energetic și perspectivele de consum proprii.
Impredictibilitatea reglementărilor rămâne una dintre principalele obstacole pentru sectorul regenerabilelor, fiind descrisă ca o problemă persistentă de cinci ani. Liviu Gavrilă critică faptul că modificările legislative sunt adoptate adesea în grabă, fără consultări profunde sau analize asupra efectelor de pe orizontală. Un exemplu recent este noul Cod al urbanismului, care, deși are intenții teoretice bune, necesită clarificări și o mai bună coordonare între instituțiile statului pentru a evita întârzierile în procesele de autorizare.
În ceea ce privește partea financiară, piața de energie regenerabilă a ajuns la un nivel de maturitate care permite accesul la capital pentru proiectele solide. Există deja o rețetă stabilită, bazată pe disponibilitatea băncilor de a finanța proiecte și pe dezvoltarea pieței contractelor PPA. Succesul investițiilor depinde însă de calitatea proiectelor dezvoltate și de capacitatea investitorilor de a contribui cu partea proprie de capital, asigurând astfel seriozitatea procesului de dezvoltare.
Codul de Bune Practici pentru Energia Regenerabilă, aflat la a treia ediție, servește drept un compendiu de elemente de reglementare, decizionale și investiționale. Acesta urmărește să ofere o perspectivă unitară atât pentru instituțiile naționale și europene, cât și pentru marii investitori globali. Documentul pune accent pe integrarea rețelelor, flexibilitatea sistemului și gestionarea schimbărilor climatice, oferind soluții pentru o dezvoltare sustenabilă a sectorului energetic românesc.