România se confruntă cu o problemă de organizare și coordonare a sistemului energetic, nu cu o lipsă de resurse, avertizează Asociația Energia Inteligentă. Deși țara dispune de gaze naturale, hidroenergie, energie nucleară și cărbune, importurile de energie rămân o realitate în perioadele de consum ridicat. Analiza semnată de Dumitru Chisăliță identifică 40 de riscuri majore care pot apărea până în anul 2030 dacă nu se schimbă modul de implementare a proiectelor.
Una dintre principalele vulnerabilități identificate este retragerea capacităților de producție înainte ca noile centrale să fie gata de funcționare. Asociația subliniază că se închid centrale pe cărbune fără a avea înlocuitori finalizați, precum centralele pe gaze sau hidrocentralele. În paralel, dezvoltarea accelerată a surselor regenerabile are loc fără o extindere corespunzătoare a rețelelor de transport și a sistemelor de stocare necesare pentru momentele când vântul sau soarele nu produc energie.
Impactul economic asupra sectorului industrial este deja vizibil prin creșterea masivă a costurilor de energie. În ultimii doi ani, companiile au înregistrat o creștere de 112% la prețurile electricității, de 126% la gaze și de 55% la combustibili. La aceste valori se adaugă taxele care reprezintă peste 26% din costuri totale, transformând energia într-o problemă de competitivitate pentru firmele cu consum ridicat și afectând supraviețuirea acestora.
Pentru a remedia situația, Asociația Energia Inteligentă propune zece măsuri prioritare, inclusiv accelerarea proiectelor nucleare de la Cernavodă și utilizarea gazelor din Marea Neagră în economia internă. Planul include și modernizarea coordonată a rețelelor de electricitate, gaze și termoficare, precum și adoptarea unui Cod fiscal energetic pentru a asigura stabilitatea taxelor. De asemenea, se recomandă profesionalizarea conducerii companiilor energetice prin stabilirea unor responsabili nominali pentru proiectele strategice.
Obiectivele pentru anul 2030 vizează obținerea a între 3.500 și 4.500 MW de putere controlabilă nouă sau modernizată. Documentul propune punerea în funcțiune a unor capacități hidroenergetice de cel puțin 500 MW și crearea unor sisteme de stocare de 15 până la 20 GWh. Un alt punct cheie este utilizarea anuală a între două și trei miliarde de metri cubi de gaze naturale pentru producția de energie și dezvoltarea industriei naționale.
Evoluția pieței de energie din România este influențată de deciziile de reglementare și de capacitatea de a integra sursele variabile. În contextul actual, stabilitatea prețurilor pentru consumatorii vulnerabili și predictibilitatea contractelor pe termen lung sunt esențiale pentru a evita volatilitatea. Succesul tranziției va depinde de trecerea de la proiectele doar anunțate la investițiile care produc efectiv energie disponibilă în sistemul național.