Comisia Europeană a confirmat oficial că România a parcurs etapele mecanismului european de gestionare a unei crize de electricitate în luna august. Procesul a început cu o avertizare timpurie transmisă pe 7 august, urmată de notificarea formală a situației de criză către Comisie pe 10 august. Deși sistemul a intrat în regim de criză, acesta a rămas alimentat fără a fi necesară limitarea forțată a consumului de energie.
Cauza principală a deteriorării condițiilor de producție a fost seceta hidrologică severă, care a dus la scăderea debitului Dunării. Această situație a afectat direct producția hidroelectrică și a compromis funcționarea centralei nucleare de la Cernavodă. În contextul unui consum ridicat în orele de seară, indisponibilizarea Unității 1 a fost urmată de riscul de retragere a capacității de aproximativ 700 MW prin oprirea Unității 2.
Pentru a compensa deficitul de producție internă, România a apelat intens la importurile de energie electrică. Într-unul dintre vârfurile de consum dinaintea notificării oficiale, importurile au depășit 2.300 MW, acoperind aproximativ 31% din necesarul instantaneu al țării. Datele operative ale Transelectrica din seara de 5 august au arătat un consum de 7.675 MW față de o producție internă de doar 5.321 MW.
Electricity Coordination Group s-a reunit în sesiuni extraordinare pe 11 și 19 august pentru a evalua riscurile din România și din restul Europei Centrale și de Sud-Est. Deși sistemul regional a fost considerat tensionat din cauza temperaturilor ridicate, Comisia a constatat că nu au existat riscuri de adecvanta pe termen scurt. Astfel, nu a fost necesară activarea asistenței regionale de solidaritate sau a măsurilor necomerciale.
Guvernul a pregătit un cadru de siguranță care permitea Transelectrica să introducă măsuri graduale, utilizând rezervele tehnice și gestionând schimburile transfrontaliere. Limitarea consumului a rămas o măsură de ultimă instanță, concepută să nu afecteze consumatorii casnici, ci doar marii consumatori industriali, dacă rezervele și importurile ar fi fost insuficiente. În acest caz, echilibrul sistemului a fost menținut prin mecanismele de piață.
Gestionarea acestor crize de aprovizionare este strâns legată de stabilitatea rețelelor de transport și de capacitatea de interconexiune a statelor membre. În cadrul Uniunii Europene, regulamentele privind pregătirea pentru riscuri impun notificarea imediată a Comisiei și a țărilor conectate atunci când apar informații serioase despre posibilitatea unei crize, pentru a asigura coordonarea fluxurilor de energie între statele vecine.