Sistemul energetic din România se confruntă cu o problemă structurală majoră, reprezentată de discrepanța dintre creșterea capacității de producție și viteza de dezvoltare a consumului. Conform unui raport de analiză publicat de TDP Partners, țara riscă să întâlnească o criză de consum înainte de una de producție. Această situație apare deoarece infrastructura de producție evoluează mai rapid decât capacitatea economiei de a absorbi energia disponibilă, generând episoade de excedent în anumite intervale și deficit în altele.
Analiza evidențiază două riscuri care pot coexista simultan în sistemul național. Pe de o parte, există câteva zeci sau sute de ore pe an în care sistemul poate rămâne fără suficientă putere disponibilă, fenomen care generează panică și prețuri foarte mari prin creșterea importurilor. Pe de altă parte, în mii de alte ore, producția regenerabilă riscă să depășească cererea, ceea ce erodează veniturile producătorilor și scade bancabilitatea proiectelor noi, modelând piața în următorul deceniu.
Datele furnizate de TDP Partners arată variații extreme de solduri orare într-o singură zi. De exemplu, pe 3 august 2026, între orele 13:00 și 14:00, producția fotovoltaică a fost de circa 2.950 MW, generând un surplus prin care România exporta 832 MW. Totuși, între orele 20:00 și 21:00, după dispariția producției solare, România a trebuit să importe 1.994 MW, evidențiind o diferență de aproximativ 2.800 MW între cele două intervale.
Deși tehnologia stocării prin baterii va crește semnificativ, aceasta are limite economice și operaționale clare. Estimările indică faptul că capacitatea de stocare în baterii ar putea crește de la aproximativ 3.400 MWh la sfârșitul lui 2026 la peste 11.000 MWh în 2030. Totuși, autorii subliniază că bateriile pot muta energia între ore, dar nu pot crea cerere și nici nu pot compensa economic perioadele îndelungate în care producția regenerabilă este redusă, fiind necesare centralele pe gaz și interconexiunile.
Pentru a evita exportul de energie ieftină la prețuri mici, raportul propune diversificarea formelor de consum. Energia în exces ar putea fi utilizată pentru mobilitate electrică, pompe de căldură, centre de date, irigații sau în agricultura sub medii controlate, precum serele. Această strategie ar transforma surplusul electric în valoare economică locală, transformând consumul de electricitate într-o prioritate pentru politicile publice naționale și europene, în loc de simpla stocare sau export.
Evoluția pieței de energie din România este influențată de mecanisme precum contractele pentru diferență (CfD), care au atribuit aproximativ 4.200 MW de capacitate eoliană și fotovoltaică. Pe măsură ce proiectele noi intră în piață, se estimează că în 2028 România va avea mult mai multă energie regenerabilă și capacități de stocare, însă echilibrul sistemului va depinde de capacitatea de a integra aceste surse cu o cerere industrială și rezidențială dinamică.