Costurile aferente materialelor și forței de muncă duc frecvent la creșterea bugetelor proiectelor energetice cu până la 20% față de estimările inițiale. Această constatare provine din studiul „Strengthening supply chains in energy”, realizat de compania de audit și consultanță Forvis Mazars. În același timp, doar 35% dintre executivii din domeniile energiei și infrastructurii se declară foarte încrezători în capacitatea organizațiilor lor de a gestiona impactul tarifelor comerciale asupra costurilor, o cifră inferioară mediei globale de 41%.
În România, accentul se mută de la proiectele planificate către capacitatea efectivă de implementare, într-un moment în care se accelerează dezvoltarea de noi capacități de producție și stocare. În februarie 2026, ANRE a aprobat autorizații de înființare pentru capacități de producere a energiei electrice din surse regenerabile de 849,36 MW, alături de capacități de stocare de 596 MW. Transformarea acestor proiecte în active operaționale depinde de parcurgerea etapelor de finanțare, construcție, racordare și punere în funcțiune.
Cadrul de reglementare a devenit mai strict, punând un accent sporit pe angajamentul financiar și pe capacitatea de execuție. În mai 2026, ANRE a majorat garanția financiară pentru proiectele de peste 1 MW de la 5% la 20% din valoarea fără TVA a tarifului de racordare. De asemenea, autoritatea a introdus o garanție financiară de 30 EUR/kW pentru solicitanții autorizațiilor de înființare, măsură care rămâne valabilă până la recepția lucrărilor.
Scopul acestor măsuri de la ANRE este creșterea responsabilității solicitanților și reducerea riscului de rezervare speculativă a capacității de racordare. În februarie 2026, autoritatea a suspendat, pentru prima dată, timp de trei luni autorizația de înființare a unui proiect eolian, deoarece dezvoltatorul nu a putut prezenta dovada finanțării. Aceste schimbări indică faptul că succesul va depinde de accesul la finanțare, de rețea, de echipamente și de capacitatea de execuție.
La nivel global, proiectele energetice se confruntă cu tensiuni geopolitice, perturbări comerciale și constrângeri ale rețelelor. Tranziția energetică depinde de echipamente specializate, materiale critice și lanțuri de aprovizionare transfrontaliere, precum mineralele critice, panourile solare sau bateriile. Deși există riscuri, 82% dintre executivi intenționează extinderea internațională, însă abordarea devine mai selectivă din cauza instabilității și a dificultăților de aprovizionare.
Evoluția sectorului energetic în România este marcată de o tranziție de la extinderea portofoliului de proiecte către capacitatea de a le transforma în active viabile. Dezvoltarea noilor capacități de producție și stocare aduce provocări legate de controlul costurilor și de reziliența operațională. Succesul va fi determinat de modul în care companiile gestionează volatilitatea și de capacitatea de a livra rezultate în condiții de constrângere.