Unitatea 6 a centralei nucleare Kozlodui a intrat astăzi, 8 octombrie 2026, într-un proces de oprire pentru revizia anuală și reîncărcarea cu combustibil. Această decizie, conform unei analize semnate de Dumitru Chisăliță, președinte AEI, reduce capacitatea de producție disponibilă cu aproximativ 1.000 MW. Revenirea unității în funcționare este programată pentru sfârșitul lunii noiembrie, însă impactul asupra bilanțului energetic regional este imediat. În același timp, funcționarea unității 5 rămâne condiționată de nivelul apei din Dunăra.
Scăderea producției de la Kozlodui vine într-un moment în care zilele se scurtează și temperaturile pot scădea, ceea ce determină o creștere a consumului de seară. România se confruntă cu o dependență de importuri în acele intervale orare în care producția internă nu este suficientă pentru a acoperi cererea. Profilurile de consum recent de seară indică valori de circa 6.400-6.700 MW pentru România, în timp ce Ungaria are nevoie de 5.400-5.600 MW, iar Serbia de aproximativ 4.000 MW.
Riscul crește atunci când cererea regională crește simultan în România, Ungaria și Balcani, în condiții de vânt slab sau indisponibilități ale altor centrale. Dacă surplusurile disponibile pentru export se reduc, importul de energie devine mai scump și mai dificil de asigurat prin rețelele de transport. Deși Bulgaria poate continua exporturile, cantitatea depinde de consumul propriu și de alte unități. Ungaria poate facilita accesul la energia din Europa Centrală, dar și ea va avea nevoie de importuri.
Pentru a evalua riscul, un scenariu de lucru cu un consum de seară de 7.600 MW și o producție internă de 4.900 MW ar impune României un import de 2.700 MW. Dacă se pot atrage doar 2.500 MW, va exista o diferență de 200 MW care trebuie acoperită prin flexibilitate sau reducerea consumului. Sistemul trebuie să mențină rezerve pentru eventuale avarii neașteptate sau pierderi de transport. O marjă de siguranță prea mică face sistemul vulnerabil la orice incident tehnic neprevăzut.
Impactul principal al acestui scenariu este de natură economică, prin creșterea prețului energiei în orele de vârf. Când producția disponibilă scade, piața recurge la alternative mai costisitoare, ceea ce crește cheltuielile de achiziție pentru furnizori. Deși facturile nu cresc imediat, costul vulnerabilității se poate reflecta în ofertele contractuale viitoare către consumatori. Securitatea energetică depinde de capacitatea de a acoperi orele dificile la un cost care să rămână suportabil pentru economie.
Evoluția piețelor de energie și a reglementărilor este strâns legată de stabilitatea infrastructurii de transport și de disponibilitatea centralelor de bază. În contextul actual, capacitatea de import și gestionarea rezerbelor sunt elemente critice pentru menținerea echilibrului între producția internă și cererea de energie. Monitorizarea constantă a nivelurilor de stocare și a producției regenerabile, precum fotovoltaicele, rămâne esențială pentru gestionarea vârfurilor de consum de seară.