Consiliul Reglementatorilor Europeni din Domeniul Energiei (CEER) a emis un nou raport prin care alertează asupra unor practici care pot face schimbarea furnizorului de energie mai costisitoare. Deși anumite sume nu sunt prezentate în contracte drept taxe de încetare, ele pot acționa ca bariere în calea consumatorilor. Printre metodele identificate se numără recuperarea unor beneficii promoționale, pierderea unor abonamente anuale plătite în avans sau aplicarea unor comisioane administrative suplimentare.
În Grecia, studiul de caz evidențiază utilizarea abonamentelor anuale nerambursabile și recuperarea beneficiilor promoționale în cadrul contractelor cu preț variabil. În astfel de situații, clientul poate pierde un avantaj financiar dacă decide să plece înainte de termenul stabilit, chiar dacă suma nu poartă denumirea de taxă de încetare. În Suedia, raportul semnalează prezența unor comisioane administrative și a unor sume prestabilite care funcționează ca obstacole în procesul de schimbare a furnizorului.
Legislația europeană permite anumite costuri de ieșire, în special pentru contractele cu durată determinată și preț fix în sectorul electricității. Regula generală prevede că clienții casnici și întreprinderile mici nu trebuie să plătească comisioane pentru schimbarea furnizorului, cu excepția cazului în care contractul este încheiat anticipat. Taxele permise trebuie comunicate clar înainte de semnarea contractului, să fie proporționale și să nu depășească pierderea economică directă pe care furnizorul trebuie să o demonstreze.
Verificarea proporționalității acestor taxe este un proces complex, deoarece furnizorii gestionează riscul și achizițiile de energie pentru un grup mare de clienți. Raportul indică faptul că este dificil de determinat ce parte din costul agregat al unei companii rezultă din plecarea unei singure persoane. Pentru a estima pierderile, se pot folosi metode precum înmulțirea volumului de energie rămas în contract cu diferența dintre prețul contractual și tariful unui nou contract comparabil.
CEER recomandă autorităților să identifice aceste costuri indirecte și să stabilească reguli de calcul mai clare, adaptate piețelor naționale. Recomandările nu introduc un plafon european al taxelor și nu transformă orice taxă de încetare într-o practică interzisă. Totuși, se cere ca existența taxei, nivelul maxim și modul de calcul să fie ușor de înțeles pe toată durata contractului, pentru ca utilizatorii să poată anticipa costul real al retragerii.
În cadrul pieței europene de energie, reglementările vizează echilibrul între protecția consumatorului și dreptul furnizorilor de a-și recupera pierderile financiare reale. Protecția clienților casnici este un pilon central, însă monitorizarea metodelor de calcul utilizate de furnizori rămâne o provocare pentru autoritățile de reglementare naționale. Această supraveghere este esențială pentru a preveni situațiile în care contractele devin de fapt instrumente de blocare a mobilității pe piața energiei.