Reglementările europene privind reducerea emisiilor de metan și dezvoltarea capacităților de stocare a dioxidului de carbon impun costuri și obligații semnificative industriei de petrol și gaze din România. Raluca Covrig, director Afaceri Publice și Comunicare în cadrul Federației Patronale a Energiei (FPE), a declarat că implementarea regulamentului privind metanul va costa aproximativ 1,34 miliarde de euro. Aceste măsuri afectează direct competitivitatea companiilor din sectorul energetic național.
Situația este complicată de numărul uriaș de infrastructuri care trebuie gestionate de operatori. România dispune de aproape 60.000 de sonde de petrol și gaze, inclusiv unități care sunt deja abandonate. Toate aceste sonde necesită monitorizare constantă, raportare și măsuri pentru a asigura eliminarea emisiilor de metan. Raluca Covrig a subliniat că această sarcină administrativă și tehnică generează presiune financiară, deoarece procesul de monitorizare este extrem de vast.
Un alt aspect critic vizează Regulamentul privind industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete (NZIA). Acesta impune dezvoltarea capacităților de stocare a CO2, o sarcină care va pesa pe trei mari producători: OMV Petrom, Romgaz și Black Sea Oil & Gas. Aceste companii trebuie să asigure aproximativ 20% din capacitatea anuală de injectare de 50 de milioane de tone de CO2 la nivelul Uniunii Europene până în anul 2030.
Problemele apar și în ceea ce privește termenele de implementare pentru importurile de gaze naturale. Obligațiile de monitorizare, raportare și verificare (MRV) pentru producătorii din afara Uniunii Europene urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie 2027. Deși Comisia Europeană discută o flexibilizare de un an, industria solicită o amânare de trei ani. Termenele actuale sunt considerate prea scurte pentru a gestiona volumul de date și infrastructură necesar.
Lipsa unui cadru legislativ național complet și lipsa unei autorități desemnate pentru aplicarea regulamentului adaugă dificultăți operaționale. Piața serviciilor de captare, transport și stocare a carbonului (CCS) este încă în fază incipientă și nu există un lanț de aprovizionare consolidat. Raluca Covrig a avertizat că aceste obligații suplimentare pot reduce capacitatea companiilor de a investi în diversificarea mixului energetic și în dezvoltarea producției de energie.
Sectorul energetic din România se confruntă cu o perioadă de reglementări stricte, în timp ce securitatea aprovizionării rămâne o prioritate. Deși România se poziționează în Top 5 European al stocurilor de gaze pentru iarnă, presiunea costurilor de conformare la normele de mediu europene rămâne un factor de risc pentru stabilitatea economică a producătorilor locali.