Consiliul Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Energiei (CEER) recomandă ca furnizorii de energie să utilizeze modele de factură obligatorii care să pună în evidență consumul, suma de plată și principalele costuri. În raportul său din 2026, instituția propune introducerea unei prime pagini sau a unei secțiuni de sinteză ușor de citit. Această structură ar trebui să permită clienților accesul rapid la informații esențiale, completat de posibilitatea de a consulta calculele detaliate și instrumente de comparare a ofertelor.
Problema identificată de reglementatori este faptul că facturile actuale pot conține toate informațiile cerute de lege, dar fără a ajuta clienții să înțeleagă pentru ce plătesc. Datele critice ajung adesea în caractere mici, pe paginile din spate sau în machete aglomerate. Conform CEER, acumularea explicațiilor tehnice și a informațiilor despre drepturi descurajează consultarea documentului și participarea consumatorilor la piața de energie, făcând procesul de înțelegere a facturii mult mai dificil.
În prezent, Directiva europeană privind piața electricității impune deja ca facturile să fie corecte, clare, concise și ușor de comparat. Anexa acesteia stabilește informațiile care trebuie evidențiate, precum prețul de plătit, scadența și consumul, însă nu impune un model grafic unic. CEER recomandă ca utilizarea modelelor elaborate la nivel național să devină obligatorie, deși raportul nu instituie el însuși o nouă obligație europeană pentru furnizorii de energie.
Italia oferă un exemplu de reorganizare prin formatul introdus de ARERA, care va fi utilizat din iulie 2025. Acesta include o primă pagină comună cu datele clientului și un „bon al energiei”, conceput să separe costurile de consum de cele fixe și de putere. Acest model separă componentele de furnizare, rețea și alte costuri reglementate, evidențiind clar taxele sau eventualele reduceri, oferind astfel o structură similară cu un bon de cumpărături.
În Spania, utilizarea unui cod QR pe factura de electricitate permite transferul datelor către comparatorul CNMC, eliminând necesitatea transcrierii manuale a informațiilor. Regulile spaniole fac distincția între modelul strict pentru tariful reglementat PVPC și cerințele minime pentru clienții de pe piața liberă. Prin acest cod, clientul poate transmite date precum puterea contractată sau consumul anual, facilitând compararea ofertelor fără efort suplimentar de introducere a datelor.
Simplificarea procesului de facturare trebuie să mențină posibilitatea verificării calculelor, în special în cazul tarifelor dinamice. La aceste tarife, prețul și consumul variază în fiecare oră, iar un rezumat care oferă doar un preț mediu lunar nu este suficient pentru o reconstituire independentă a facturii. Instrumentele digitale trebuie să completeze factura inteligibilă, asigurând în același timp accesul la informații și pentru utilizatorii care primesc facturi pe hârtie.