O analiză realizată de asociația Energia Inteligentă relevă faptul că România nu a beneficiat de energie ieftină produsă din cărbune, ci de un sistem care a ascuns o parte semnificativă din costul real al energiei. Conform studiului, plata pentru acest combustibil s-a făcut în mod repetat prin prețul electricității, prin subvenții, ajutoare, ștergeri de datorii și investiții publice. Această strategie a acoperit și costurile aferente centralelor îmbătrânite și minelor decapitalizate.
În perioada 2005–2008, costul rămas în sarcina producătorilor, după sprijinul oferit de stat, putea apărea chiar sub prețul mediu al pieței. Acest fenomen a generat mitul unei energii interne ieftine, care a fost ulterior afectată de politicile climatice europene. Totuși, AEI precizează că diferența de preț nu a dispărut, ci a fost împinsă în afara facturii, sub formă de arierate, datorii către buget, pierderi ale companiilor de stat sau obligații de mediu amânate.
După anul 2013, costul rămas producătorilor de energie pe cărbune a depășit constant prețul mediu angro, iar după 2018 această diferență a crescut abrupt. AEI atribuie această evoluție unor probleme structurale acumulate de decenii, precum randamentele energetice reduse, costurile mari de extracție a lignitului și echipamentele îmbătrânite. De asemenea, mentenanța costisitoare, investițiile amânate și personalul supradimensionat au contribuit la necompetitivitatea sectorului, în timp ce ajutorul public a cumpărat doar timp, nu competitivitate.
Evenimentul energetic din 2022, în care prețul mediu al pieței a ajuns la aproximativ 1.131 lei/MWh, nu a demonstrat competitivitatea lignitului. În acea perioadă, costul integral estimat al cărbunelui, fără ajutoare, era de aproximativ 1.320 lei/MWh, ceea ce indică faptul că întreaga piață s-a scumpit până la nivelul unui producător costisitor. AEI avertizează că strategia energetică a unei țări nu poate fi bazată pe speranța unei crize permanente care să facă viabile cele mai scumpe capacități de producție.
Impactul certificatelor de CO2 a fost sever, costul acestora crescând de la aproximativ 95 lei/MWh în 2018 la 500 lei/MWh în 2022. Chiar și în scenariul în care certificatele ar dispărea, costul estimat al cărbunelui ar rămâne în 2026 cu aproximativ 130 lei/MWh peste media pieței. AEI subliniază că certificatele au amplificat necompetitivitatea, dar nu au inventat centralele vechi, minele ineficiente sau managementul politizat, care sunt probleme de fond ale sistemului energetic românesc.
Sectorul energetic este influențat de reglementările europene privind emisiile de carbon și de evoluția prețurilor la commodity-urile globale. În România, tranziția către noi capacități de producție, precum cele pe gaze sau hidroenergetice, a fost marcată de întârzieri în implementare. Această lipsă de pregătire a infrastructurii și a mecanismelor de flexibilitate a lăsat piața vulnerabilă în fața fluctuațiilor de preț și a necesității de a înlocui sursele de cărbune.