Programul de guvernare propus de premierul desemnat Luca Niculescu prevede sprijin financiar pentru plata facturilor la energie pentru aproximativ 3,7 milioane de persoane la electricitate și 1,7 milioane la gaze. Această măsură, denumită M13, vizează consumatorii cu venituri nete de până la 3.500 de lei pe persoană, prin aplicarea unei reduceri directe în factură. Totuși, o analiză realizată de think tank-ul economic Frames avertizează că acest mecanism ridică probleme serioase privind aplicarea și finanțarea sa.
Analiza evidențiază dificultăți tehnice legate de registrul național necesar pentru interconectarea dintre ANAF, Ministerul Muncii și furnizori. Fără un astfel de instrument, verificarea eligibilității devine problematică, mai ales că multe contracte de energie sunt în numele proprietarilor sau unor persoane decedate, riscând să excludă chiriașii sau vârstnicii. De asemenea, experții subliniază că ANAF nu poate monitoriza veniturile agricole, economia informală sau banii din străinătate, ceea ce ar putea permite persoanelor cu proprietăți importante să primească ajutorul.
Din punct de vedere financiar, costurile estimate pentru acest sprijin sunt semnificative. În scenariul minimal, cu 50 de lei pentru curent și 100 de lei pentru gaze, costul anual ar fi de 1,9 miliarde de lei, însă dacă sumele se dublează, acesta ajunge la 3,8 miliarde de lei. Fondul Social pentru Climă poate acoperi doar aproximativ 1,6 miliarde de lei pe an conform regulilor europene, ceea ce înseamnă că orice depășire va trebui finanțată direct din bugetul național, într-un context de consolidare fiscală.
O altă problemă majoră este încrederea furnizorilor de energie, având în vedere restanțele acumulate de stat. Conform estimărilor ANRE, sumele datorate furnizorilor de energie și gaze se ridică la aproximativ 8 miliarde de lei. Dacă noul mecanism va fi prefinanțat de acești furnizori, riscul de întârzieri în plata facturilor va fi transferat către toți consumatorii. Frames consideră că ajutorul ar trebui să rămână doar o plasă de siguranță pentru cei vulnerabili, nu o politică energetică principală.
Soluția durabilă pentru reducerea costurilor este creșterea producției de energie ieftină, în special prin parcuri solare cu capacitate de stocare și investiții în rețelele de transport. Ca exemplu de investiție eficientă este menționat proiectul de la Ogrezeni, unde compania Enery construiește un parc hibrid de 460 de milioane de euro. Spre deosebire de ajutoarele care se consumă anual, un astfel de parc produce energie timp de decenii, reducând prețul pentru întreaga populație prin producție locală și stocare în baterii.
Sectorul energetic românesc se confruntă cu necesitatea modernizării infrastructurii pentru a integra noile capacități de producție. În 2026, au fost conectați 2.514 MW noi, dintre care 1.331 MW provin din fotovoltaice, în timp ce la 1 august sistemul dispunea de 989 MW capacități de stocare. Totuși, Transelectrica are nevoie de accelerarea planului de dezvoltare a rețelei de transport, care presupune investiții de peste 2 miliarde de euro pe următorii zece ani, pentru a evita blocajele proiectelor de racordare.