Prețurile ridicate la energia electrică din România, în condițiile existenței unor surse ieftine precum hidrocentralele sau reactoarele nucleare, sunt rezultatul structurii actuale a pieței. Dumitru Chisăliță, președintele AEI, explică faptul că reorganizarea producției de electricitate a dus la separarea companiilor pe forme de energie. Această structură a pus sursele de energie în concurență pe o piață în care prețul este stabilit de cele mai scumpe unități de producție.
Procesul de restructurare a fost început prin reorganizarea CONEL din anul 2000, moment în care activitățile au fost separate în societăți independente. În urma acestui pas, producția hidro și cea termo au fost organizate în companii cu interese comerciale proprii, pierzând complementaritatea tehnică a fostului sistem integrat. În loc de un portofoliu gestionat împreună, fiecare companie urmărește acum propriile venituri, propriile investiții și propriul profit, fără a mai prioritiza optimizarea întregului sistem energetic național.
Conflictul de interese apare deoarece producătorul de energie ieftină nu are interesul de a reduce prețul întregului sistem, ci de a obține cel mai bun preț pentru energia sa. Din cauza mecanismului european de merit order, energia este ofertată în funcție de costurile marginale de producție în fiecare oră. Hidrocentralele și centralele nucleare intră primele în piață datorită costurilor reduse, însă prețul final este influențat de sursa marginală, adică cea mai scumpă necesară pentru acoperirea cererii.
Această arhitectură face ca producătorii de energie ieftină să beneficieze de prețul ridicat, în timp ce consumatorul nu beneficiază automat de costul redus al producției. Dacă ultima centrală necesară pentru acoperirea consumului este una pe gaze, toți ceilalți producători, inclusiv cei cu parcuri fotovoltaice sau hidrocentrale, sunt remunerați la acel preț mare. Astfel, diferența dintre costul real de producție și prețul de vânzare devine un venit pentru producător, fără a aduce un avantaj economic pentru economie.
Problema fundamentală rezidă în faptul că România a confundat concurența cu fragmentarea sistemului energetic. Dumitru Chisăliță susține că, deși țara are una dintre cele mai diversificate structuri de producție din Europa, avantajul acestui mix este diminuat de modelul de organizare al societăților. În loc de o planificare integrată, piața este acum o sumă de interese comerciale divergente care nu transformă resursele țării în energie accesibilă pentru cetățeni.
Sistemul energetic național funcționează pe baza unui mix diversificat care include hidroenergie, energie nucleară, gaze naturale, cărbune, eolian și solar. Această diversitate este esențială pentru stabilitatea rețelei, însă mecanismele de piață actuale pot genera inechități în distribuirea beneficiilor. În prezent, modelul de organizare pe forme de energie este considerat unic în lume și influențează direct modul în care prețurile sunt reflectate în facturile consumatorilor finali.