Strategia Energetică a României necesită o revizuire fundamentală, astfel încât prețul energiei să devină un criteriu economic explicit în alegerea mixului de producție, a declarat Cătălin Stancu, Associated Senior Expert Horváth, în cadrul Forumului Gazelor Naturale. Expertul a subliniat că succesul unei astfel de strategii se măsoară prin prețul energiei livrate consumului, nu prin numărul de gigawați instalați. Această abordare propune ca alegerea tehnologiilor să fie dictată de capacitatea de a oferi cel mai bun preț pe termen lung.
Situația actuală a României pe piața europeană este una îngrijorătoare, fiind constant în topul celor mai ridicate prețuri din Uniunea Europeană. Conform datelor prezentate de Horváth, prețul mediu ponderat pe Piața pentru Ziua Următoare în România a fost de 108,1 euro/MWh în 2025. Cătălin Stancu a menționat că țara noastră se află constant în top cinci al celor mai scumpe piețe din Europa în ultimii patru ani, o tendință care, conform analizelor, nu pare să se schimbe în viitor.
Un aspect critic vizează rolul gazelor naturale în formarea prețului electricității, acesta având un impact disproporționat față de ponderea sa în producție. La nivelul UE, în 2022, gazele au reprezentat aproximativ 20% din producția de electricitate, însă au stabilit prețul în circa 63% din intervale. Acest fenomen apare deoarece ultima ofertă necesară pentru acoperirea cererii stabilește prețul pe piață, iar cu cât există mai multe intervale cu producție pe combustibili fosili, cu atât prețul mediu ponderat crește.
Modelările prezentate de Horváth indică faptul că prețurile angro vor rămâne ridicate în perioada următoare. În scenariul de referință, prețul mediu PZU este estimat la 93 euro/MWh în 2030, 98 euro/MWh în 2035 și 102 euro/MWh în 2040. Dacă se ia în calcul un scenariu cu prețuri mai ridicate ale certificatelor de CO₂, estimările cresc semnificativ, ajungând la 110 euro/MWh în 2030, 124 euro/MWh în 2035 și 138 euro/MWh în 2040.
În ceea ce privește utilizarea gazelor, în special cele din Neptun Deep, acestea ar trebui orientate către flexibilitate, echilibrare și rezerve. Rolul central al acestora în sectorul electric ar trebui să fie de rezervă, în timp ce gazul poate genera valoare adăugată în petrochimie, producția de îngrășăminte sau procese industriale dificil de electrificat. Cătălin Stancu a precizat că, deși gazul autohton îmbunătățește securitatea, calculul economic corect trebuie să ia în considerare referințele economice precum prețul TTF.
Contextul energetic european este marcat de o volatilitate care afectează direct costurile pentru consumatori. România se confruntă cu prețuri ridicate la electricitate, raportate la puterea de cumpărare, într-un climat în care securitatea aprovizionării este critică. Deși resursele regenerabile precum vântul și soarele oferă avantaje, stabilitatea pieței depinde de un mix echilibrat care să includă atât capacități de bază, cât și soluții de flexibilitate pentru a gestiona cererea reală.