Sectorul energetic este marcat de o dezbatere intensă privind costul real al electricității produse prin metode regenerabile versus cele convenționale. Conform unei analize a lui Dumitru Chisăliță, președintele AEI, afirmația că energia produsă din cărbune este cea mai scumpă este rezultatul unei selecții parțiale a datelor. În timp ce fotovoltaicul și eolianul sunt prezentate ca fiind cele mai ieftine, această evaluare ignoră natura intermitentă a producției lor și necesarul de infrastructură pentru a asigura un consum continuu.
Problema centrală rezidă în faptul că un MWh produs prin vânt sau soare nu este echivalent cu un MWh garantat de o infrastructură stabilă. În evaluările actuale, tehnologiile regenerabile sunt analizate în condiții ideale, cu combustibil gratuit și cost marginal zero. Totodată, se omite faptul că pentru a asigura o alimentare constantă, de 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an, este necesară o investiție masivă în stocarea energiei, capacități de rezervă, servicii de echilibrare și extinderea rețelelor de distribuție.
Analiza evidențiază și diferențele de cost pentru marii consumatori și pentru populație atunci când se ia în calcul continuitatea. Pentru un consumator industrial, un sistem fotovoltaic capabil să garanteze continuitatea ar putea ajunge la 200–350 €/MWh, în timp ce cărbunele costă 145–235 €/MWh. Pentru consumatorii casnici, un sistem solar cu continuitate ar putea costa între 350 și 450 €/MWh, o sumă semnificativ mai mare decât cele 190–300 €/MWh pentru cărbune sau 170–260 €/MWh pentru gaz.
De asemenea, durata de viață a echipamentelor joacă un rol crucial în calculul rentabilității pe termen lung. În timp ce o centrală convențională sau o amenajare hidro energetică pot funcționa peste 40-50 de ani, sistemele fotovoltaice și eoliene necesită înlocuirea succesivă a panourilor, a invertoarelor și a bateriilor. Această necesitate de repowering și de înlocuire a componentelor de mai multe ori pe parcursul unui ciclu de 50 de ani este adesea omisă din calculele care declară regenerabilele ca fiind tehnologii fără costuri de întreținere.
În sistemul european actual, se observă o anomalie în care gazul este penalizat prin taxe și costuri de mediu, dar tot acesta stabilește prețul pieței. În momentul în care prețul gazului crește, prețul întregii piețe de electricitate este influențat, beneficiind astfel și producătorii de energie regenerabilă. Această dinamică este rezultatul unui design de piață reglementat, unde prețul marginal este setat de ultima centrală necesară pentru acoperirea cererii, indiferent de costul marginal al surselor care produc deja energie.
În România, contextul economic este marcat de o structură specifică a companiilor de top, unde industria de comerț este cea mai numeroasă, cu 44 de companii, în timp ce industria auto dispune de doar 15 companii în top 100. Această distribuție reflectă complexitatea pieței de consum și de producție, unde stabilitatea prețurilor este influențată de capacitatea de a gestiona atât producția, cât și infrastructura de transport și distribuție într-un mediu economic în continuă schimbare.