Furnizorii americani de produse petroliere refuză să opereze în zona Mării Negre, indiferent de nivelul primelor de asigurare oferite, conform declarațiilor oferite de Nicolae Bănică. CEO Oscar Downstream a explicat, în cadrul unui eveniment organizat de Profit.ro, că această reticere a companiilor din SUA forțează importatorii interni să își schimbe strategia de achiziție. În loc de sursele americane, companiile se orientează acum către traderi europeni și către producători din Orientul Mijlociu pentru a asigura necesarul de produse.
Schimbarea rutelor de aprovizionare a generat o creștere semnificativă a costurilor logistice, procesul devenind mult mai complex față de situația de dinainte de conflictul din Ucraina. Nicolae Bănică a subliniat că, în trecut, aprovizionarea din Rusia putea fi realizată în doar două zile, însă livrările din Orientul Mijlociu durează mult mai mult timp. Pe lângă durata extinsă a tranzitului, importatorii trebuie să suporte costuri mult mai mari pentru transport și prime de asigurare ridicate, din cauza incidentelor recente de scufundare a navelor în regiune.
Costurile cu personalul naval reprezintă un alt factor de presiune financiară majoră pentru operatorii care operează în zonele de risc. Un căpitan de navă care lucrează în Orientul Mijlociu costă suplimentar 100.000 de dolari pe lună, în timp ce un membru al echipajului necesită un cost adițional de 50.000 de dolari lunar. Aceste cheltuieli, completate de creșterea tarifelor de tranzit prin Turcia observată în ultimii 2-3 ani, contribuie direct la inflația costurilor de aducere a produselor petroliere pe piața internă.
Dependența de infrastructura de depozitare și transport este critică pentru importatorii care realizează peste 90% din volumul de produse prin import. Oscar Downstream utilizează Oil Terminal pentru operațiuni, achitând tarife de descărcare și aditivare înainte de a trece la transportul feroviar. Totuși, eficiența acestui segment este scăzută, viteza medie feroviară pentru transportul mărfurilor fiind de doar 18 km/h anul trecut. Această viteză înseamnă că transportul de la Arad către punctele de livrare durează între 4 și 6 zile.
Absența producției locale de rafinaj adaugă o presiune suplimentară asupra stocurilor și a volumelor de import din România. Nicolae Bănică a menționat că se simte lipsa Petrotel, rafinăria grupului Lukoil din România care a fost închisă ca urmare a sancțiunilor internaționale. Înainte de această situație, unitatea alimenta stațiile din România și Moldova din propria producție, însă acum aceasta este nevoită să cumpere produse de pe piață, ceea ce amplifică necesitatea de a importa și de a stoca cantități mai mari.
Sectorul energetic din România este influențat constant de dinamica geopolitică și de reglementările internaționale care afectează fluxurile de aprovizionare. Deciziile privind sancțiunile împotriva unor producători sau schimbările în rutele comerciale globale pot modifica rapid structura costurilor pentru consumatorii finali. Monitorizarea constantă a stabilității în regiunile de tranzit și a capacităților de stocare rămâne esențială pentru gestionarea riscurilor de aprovizionare pe piața de combustibili.