Europa traversează o perioadă de vulnerabilitate energetică majoră în pragul sezonului rece, fiind expusă unor riscuri semnificative privind aprovizionarea cu gaze naturale. În timp ce stocurile europene se confruntă cu presiuni fără precedent, România resimte deja o accelerare bruscă a achizițiilor externe pentru a asigura necesarul. Această dinamică reflectă o criză structurală profundă la nivelul Uniunii Europene, marcată de dificultăți majore în gestionarea fluxurilor strategice de energie.
Situația din Germania reprezintă un punct critic pentru stabilitatea pieței comunitare, deoarece rezervele insuficiente amenință întregul continent. Germania a reușit să stocheze volume mult sub cotele de siguranță în depozitele sale subterane, având un grad de umplere de doar 56%, cel mai mic dintre toate țările mari. Această penurie germană declanșează o competiție acerbă pe piața en-gros, cauzând creșteri ale cotațiilor bursiere, în condiții în care prețul gazului a ajuns la cel mai mare nivel din 2022.
Fluxurile tradiționale de aprovizionare dinspre Orientul Mijlociu sau Asia Centrală sunt grav afectate de instabilitatea geopolitică și de redirecționarea navelor către piețele asiatice. În acest context, gazul natural lichefiat (GNL) din Statele Unite a devenit o alternativă de salvare pentru Europa, însă la costuri extrem de ridicate. Această dependență de GNL american pune o presiune financiară uriașă pe economiile statelor membre și pe consumatori, în condiții în care rutele de aprovizionare rămân instabile.
România se află într-o poziție relativ mai favorabilă comparativ cu vecinii săi, având o producție internă curentă asigurată de zăcămintele onshore de la Romgaz și Petrom. Acest flux stabil de 23-24 milioane mc zilnic reprezintă un pilon de bază pentru securitatea națională, deși este insuficient în zilele cu ger. În perioadele reci, retragerile din depozitele de înmagazinare subterană pot ajunge la 28-30 milioane mc zilnic, însă depozitele naționale sunt deja pline la 76% din capacitate.
Importurile de gaze în România se realizează în principal prin Bulgaria, de unde vin volumele care trec prin punctele de control Kardam/Negru Vodă sau Ruse/Giurgiu. Acestea includ un amestec de gaze rusești și din Caspica, trimise către Europa Centrală și Sudică. Deși GNL-ul american poate fi regazeificat în porturile grecești și trimis prin conducte către România, acesta este mult mai scump decât gazul natural tradițional, fiind utilizat doar în cazuri de sincope severe de aprovizionare.
Analizele indică faptul că iarna 2026-2027 ar putea fi cea mai grea de la mulți ani din punct de vedere al aprovizionării cu gaze, petrol și electricitate. Aceasta ar putea depăși dificultățile din perioada 2022-2023, deoarece Europa nu mai dispune de sursele din Orientul Mijlociu și se bazează pe GNL american, pe gaz din nordul Africii și pe livrările din Norvegia.
Contextul energetic european este marcat de o schimbare radicală a rutele de aprovizionare, trecând de la fluxuri stabile dinspre regiuni tradiționale la o dependență de piețe volatile. Această tranziție forțată este accentuată de faptul că rutele dinspre Asia Centrală și Orientul Mijlociu sunt grav afectate de conflicte, lăsând continentul vulnerabil în fața fluctuațiilor de preț și a lipsei volumelor necesare pentru industria și încălzirea locuințelor.