România se pregătește de un sezon de iarnă marcat de riscuri semnificative privind securitatea energetică, din cauza limitărilor infrastructurii de stocare. Expertul în energie Cosmin Păcuraru avertizează că problema principală nu este doar cantitatea de gaz, ci capacitatea de a-l extrage rapid. Țara dispune de doar 6 depozite subterane, cu o capacitate activă totală de aproximativ 3,17 miliarde mc, volum insuficient pentru a asigura reziliența în fața unor scenarii de consum prelungit.
Controlul infrastructurii de stocare este extrem de concentrat, fiind sub influența unui singur jucător de stat. Romgaz, prin filiala DEPOGAZ Ploiești, deține 90,5% din capacitatea activă a țării, reprezentând circa 2,87 miliarde mc. Singura excepție este depozitul de la Târgu Mureș, operat de Depomureș SA, care deține doar 9,5% din total. În această companie, ENGIE deține 59%, în timp ce Romgaz deține 40%, restul fiind fragmentat, ceea ce subliniază controlul centralizat de către stat sau grupuri străine.
Sistemul de stocare este extrem de vulnerabil din cauza lipsei de dispersie geografică a depozitelor. Cele două puncte critice, Bilciurești și Sărmășel, concentrează împreună aproximativ 70% din întreaga capacitate de stocare a României. Orice incident tehnic la aceste locații poate transforma o dificultate locală într-o vulnerabilitate națională. În acest context, Bilciurești reprezintă un pivot strategic major, concentrând 44% din capacitatea de stocare și de extracție a întregii țări.
Capacitatea de extracție este un alt punct critic, deoarece debitul maxim realizabil este mult sub cererea potențială. Deși Transgaz indică un debit teoretic de 32 milioane mc/zi, datele reale arată un maxim simultan extras de doar 25,8 milioane mc/zi. Un reper de vârf de consum realist este între 25 și 26 milioane mc/zi. Dacă se adaugă consumatorii mari, precum termocentrala de la Mintia sau Azomureș, deficitul de aprovizionare poate ajunge la aproximativ 44 milioane mc/zi.
Proiectele de extindere a capacităților de stocare sunt considerate insuficiente pe termen scurt. Planul actualizat al Romgaz pentru anul 2025 vizează majorări la DEPOGAZ, însă acestea vor fi finalizate abia după sezonul rece 2026–2027. Pentru o securitate reală, este necesară creșterea stocurilor la 4–4,5 miliarde mc și a capacității de extracție la 40–45 milioane mc/zi. Fără aceste măsuri, România rămâne expusă în cazul în care consumul depășește rapid debitul de extracție disponibil.
Securitatea energetică depinde de echilibrul dintre volumul stocat și viteza de extracție. În prezent, diferența dintre producția internă de 28–30 milioane mc/zi și cererea potențială de 74 milioane mc/zi pune presiune pe importuri. Capacitatea actuală de extracție de 32 milioane mc/zi este limitată în fața unui consum care poate exploda în zilele de vârf. Această discrepanță între infrastructură și nevoile reale de consum reprezintă o provocare strategică majoră pentru România.