România pregătește o extindere masivă a infrastructurii de transport electric până în anul 2035, vizând consolidarea capacității de transport de energie. Planul aprobat de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) pentru perioada 2026-2035 include 117 lucrări majore în rețeaua națională de transport. Această strategie vizează modernizarea stațiilor, digitalizarea sistemului și dezvoltarea legăturilor cu statele vecine pentru a asigura securitatea energetică.
Deși gradul de interconectare al sistemului românesc a ajuns la 18,5% în 2024, depășind ținta europeană de 15%, există limitări tehnice semnificative. Monitorizările efectuate în 2025 indică faptul că România nu a îndeplinit obiectivul de a pune la dispoziția schimburilor transfrontaliere cel puțin 70% din capacitatea elementelor critice. Aceste blocaje sunt vizibile în special la granițele cu Bulgaria și Ungaria, limitând fluxurile de energie.
În acest context, Transelectrica are la dispoziție 30 de zile pentru a prezenta un program de accelerare a proiectelor de interconectare rămase în urmă. ANRE va verifica aplicarea măsurilor propuse de operatorul de sistem în mod trimestrial. Printre soluțiile tehnice menționate se numără utilizarea conductoarelor capabile să opereze la temperaturi ridicate și implementarea determinării dinamice a capacității de transport pentru o utilizare mai eficientă.
Un obiectiv strategic central este închiderea inelului național de 400 kV, esențial pentru flexibilitatea sistemului energetic. O rețea bine dezvoltată permite integrarea volumelor mari de energie provenite de la parcurile eoliene și fotovoltaice. Infrastructura trebuie să poată transporta rapid energia din zonele de producție către centrele de consum sau către frontiere pentru export în perioadele de surplus.
Proiectele de infrastructură includ și dezvoltarea interconectării România–Ungaria, precum și proiectul de rețea inteligentă CARMEN, destinat automatizării fluxurilor. Din totalul planificat, opt dintre proiecte au statut european. Aceste investiții sunt menite să ofere flexibilitate atât în caz de importuri de urgență, cât și pentru exportul de energie produsă intern.
Capacitatea de schimb transfrontalier este vitală pentru echilibrarea sistemului în momentele de creștere a consumului sau de scădere a producției. O infrastructură robustă permite importul rapid de electricitate când necesar, dar facilitează și exportul de energie regenerabilă. Această strategie nu vizează dependența de importuri, ci oferirea de opțiuni suplimentare de flexibilitate în perioadele critice pentru sistemul național.