Piața gazelor naturale din România traversează o perioadă de volatilitate majoră, caracterizată printr-o creștere semnificativă a cotațiilor de pe piața spot. Conform datelor de la Bursa Română de Mărfuri (BRM), prețul gazelor a urcat de la un minim de 273,78 lei/MWh înregistrat pe 20 iulie 2026, până la un vârf de 511,18 lei/MWh la mijlocul lunii septembrie. Această evoluție a dus la aproape dublarea costului achiziției într-un interval de doar două luni, afectând industria și consumatorii.
Deși presiunea asupra prețurilor a scăzut ușor în ultimele zile, cotațiile se mențin în jurul valorii de 460 lei/MWh. Această situație face ca piața locală să fie mult mai scumpă decât piețele regionale relevante. La hub-ul de gaze de la Baumgarten Viena, tranzacțiile se realizează în prezent la aproximativ 75 euro/MWh, ceea ce reprezintă echivalentul a circa 380 lei/MWh. Diferența de preț între România și Viena este cauzată de factori structurali și logistici.
Unul dintre motivele principale ale prețurilor ridicate în România este gradul redus de lichiditate comparativ cu hub-ul de la Baumgarten. În Viena, volumele mari de gaze de la surse multiple sunt tranzacționate de zeci de jucători internaționali, ceea ce asigură o concurență reală. În schimb, piața românească are un număr restrâns de participanți activi, bazându-se în principal pe producția locală și pe importul prin Bulgaria, ceea ce favorizează fluctuațiile bruște.
De asemenea, România depinde de rute de aprovizionare limitate, în timp ce hub-ul de la Viena beneficiază de coridoare multiple, inclusiv gaz lichefiat și fluxuri din Marea Nordului. O altă presiune vine de la obligația de a umple stocurile pentru sezonul rece. Autoritățile impun furnizorilor și producătorilor, precum Petrom și Romgaz, achiziția de volume mari într-un interval limitat, proces care stimulează artificial cererea pe BRM și ridică prețurile de piață.
În prezent, România a ajuns la un grad de umplere al stocurilor de 81%, fiind printre țările europene cu cele mai bune niveluri. Această cifră este superioară nivelului de 68% raportat în Austria. Presiunea pe piața locală este accentuată de faptul că depozitele subterane s-au golit considerabil după iarna dificilă de anul trecut, necesitând o strategie de achiziție mai agresivă pentru a asigura rezerva necesară.
Reglementările europene privind stocurile de gaze au impus niveluri de siguranță energetică ridicate pentru a preveni crizele de aprovizionare. Pentru anul 2025, Comisia Europeană a cerut un nivel minim de 90% al stocurilor, în timp ce pentru anul 2026 cerința a fost redusă la un nivel minim de 80%. Aceste directive obligă statele membre să mențină rezerve strategice pentru a garanta funcționarea sistemelor energetice în perioadele de consum ridicat.