România dispune de mecanisme de import de gaze naturale prin interconectările cu Ungaria și Bulgaria pentru a asigura necesarul de consum. Ministerul Energiei a indicat că aprovizionarea poate fi realizată prin interconectarea Szeged–Arad dinspre Ungaria, precum și prin punctele Kardam–Negru Vodă și Giurgiu–Ruse dinspre Bulgaria. Importurile sunt efectuate de către companiile active pe piață, societățile comerciale care acționează ca furnizori, nu de către Ministerul Energiei.
Conform legislației în vigoare, furnizorii au obligația de a asigura continuitatea aprovizionării cu gaze naturale pentru clienți, deoarece furnizarea reprezintă un serviciu public. Fiecare furnizor de energie are libertatea de a-și dezvolta propria strategie comercială și politică de achiziție. Această structură de piață permite companiilor să gestioneze importurile în funcție de nevoile de consum și de capacitățile de stocare disponibile pe teritoriul țării.
La nivelul infrastructurii de stocare, România utilizează șase depozite subterane de gaze naturale, având o capacitate activă totală de 33,863 TWh pe ciclu de înmagazinare. La data de 15 septembrie 2026, rata de umplere a acestor depozite era de 76,66%, conform datelor AGSI. Capacitatea de injecție în depozite este de 267,750 GWh/zi, în timp ce capacitatea de extracție este de 341,44 GWh/zi, oferind flexibilitate pentru gestionarea fluxurilor de gaz.
Pe piața de înmagazinare activează doi operatori principali: Depogaz Ploiești și Depomureș. Depogaz Ploiești, care este o filială a Romgaz, operează cinci depozite și deține o capacitate activă cumulată de 30,709 TWh, ceea ce reprezintă 90,54% din capacitatea totală. Depomureș gestionează depozitul subteran de la Târgu Mureș, având o capacitate activă de 3,210 TWh, reprezentând aproximativ 9,5% din totalul capacității de înmagazinare.
Regulamentul (UE) 2017/1938 impune statelor membre să atingă un nivel de stocare de minimum 90% între 1 octombrie și 1 decembrie. Totuși, cadrul european permite anumite abateri de până la 10 puncte procentuale în condiții dificile, plus încă 5 puncte pentru motive tehnice. Comisia Europeană poate majora această abatere cu încă 5 puncte procentuale în cazul unor condiții de piață nefavorabile, dacă securitatea aprovizionării Uniunii Europene nu este pusă în pericol.
Pentru gestionarea eventualelor crize, România aplică două planuri oficiale: Planul de acțiuni preventive (HG nr. 236/2025) și Planul de urgență pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale (HG nr. 847/2023). Aceste documente definesc măsurile necesare pentru limitarea perturbărilor și protejarea clienților, în special a celor protejați, în stările de alertă timpurie, alertă sau urgență.