România se confruntă cu o situație complexă privind aprovizionarea cu energie, în condițiile în care prețurile la gaze ar putea crește cu 40% în perioada următoare. Recent, compania Romgaz a respins o ofertă de gaze naturale lichefiate din Statele Unite, transmisă în decembrie 2025 de firma greacă Atlantic - See LNG Trade. Această decizie a declanșat o dezbatere politică aprinsă, implicând voci precum fostul ministru al Energiei, Bogdan Ivan, și contextul tensionat al relațiilor diplomatice.
Economistul Christian Năsulea explică faptul că refuzul Romgaz de a achiziționa gaze din SUA reflectă mai degrabă interesele comerciale ale companiei decât o evaluare a interesului public. Romgaz își apără marjele de profit, deoarece prezența unor cantități mari de gaz importat ar putea crea concurență prețurilor la care compania poate vinde producția sa. Pentru consumatorii finali, însă, diversificarea surselor de aprovizionare este esențială pentru obținerea unor costuri energetice mai competitive și mai stabile.
Situația prețurilor este influențată și de obligațiile statului român de a plafona costurile pentru anumite categorii de consumatori. Christian Năsulea menționează că statul asumă un preț de aproximativ 24 de euro pe megavat pentru centralele de cartier și operatorii de termoficare. În contrast, oferta de preemțiune pentru gazul din Neptun Deep, necesară pentru a preveni preluarea acestuia de către compania maghiară MVM, este de aproximativ 48 de euro pe unitate, evidențiind decalajul de costuri.
Incertitudinea asupra prețurilor este accentuată de contextul geopolitic global, în special de situația de securitate din Orientul Mijlociu și de războiul din Iran, care perturbă aprovizionarea. Christian Năsulea subliniază că prețurile de pe piața locală nu sunt determinate exclusiv de condițiile internaționale, ci și de negocieri închise între companii și reprezentanți ai aparatului de stat. Această lipsă de transparență ridică semne de întrebare privind credibilitatea cifrelor vehiculate în discuțiile oficiale.
Tranziția către o economie verde și reducerea consumului de gaz după anul 2035 rămâne un subiect controversat din cauza lipsei alternativelor viabile. Economistul avertizează că fără investiții masive în energie solară, eoliană, sisteme de pompare și reactoare nucleare, gazul natural va rămâne o necesitate. Discuțiile despre reducerea emisiilor de dioxid de carbon sunt, în opinia sa, lipsite de fundament practic dacă nu există un plan clar pentru înlocuirea gazului cu surse mai ieftine și mai puțin poluante.
Sectorul energetic este într-o perioadă de transformare profundă, fiind influențat de reglementările europene și de necesitatea de a asigura securitatea energetică. În România, gestionarea resurselor precum Neptun Deep și echilibrul între profitabilitatea companiilor de stat și protecția consumatorilor rămân puncte critice. Capacitatea industriei românești de a concura la nivel global depinde direct de stabilitatea și accesibilitatea costurilor cu energia în acest cadru incert.