Producția instantanee a Hidroelectrica a înregistrat ieri, la ora 16.00, un nivel de doar 242 MW. Această cifră reprezintă cea mai mică producție înregistrată vreodată pentru o zi lucrătoare în istoria companiei. Deși în data de 7 aprilie, în ziua de Paști, s-a înregistrat un nivel ușor mai scăzut, de 235 MW, acea situație a fost o excepție cauzată de faptul că era o zi de sărbătoare în care activitatea economică era redusă.
În prezent, astfel de valori scăzute ale producției devin un fenomen obișnuit în timpul orelor de zi. Analizând evoluția, se observă că, în perioadele cu însorire, Hidroelectrica menține producții între 250 și 350 MW, urcând semnificativ abia spre seară, când valorile ating intervalul de 1.300 – 1.500 MW. Având în vedere că Hidroelectrica are o capacitate instalată de 6.400 MW, o producție de 240 MW înseamnă o utilizare a capacității de doar 3-4%, ceea ce indică o perioadă lungă în care hidrocentralele nu uzinează efectiv.
Această dinamică este influențată în principal de aportul masiv de energie fotovoltaică, care generează vârfuri de peste 3.000 MW în timpul zilei. Acest surplus de energie ieftină acoperă o cotă importantă din cererea internă în orele însorite. Un al doilea factor major este scăderea debitelor râurilor și ale Dunării, ceea ce obligă operatorul să păstreze apa în acumulări pentru perioadele de deficit sever, precum iarna, când strategia energetică națională impune un grad de umplere al lacurilor de cel puțin 70%.
Din cauza acestor constrângeri hidrologice și de piață, rolul de bază în acoperirea cererii este preluat de sursele termice și solare. Termocentralele pe gaze mențin niveluri de producție superioare celor ale Hidroelectrica pe parcursul zilei, înregistrând medii de circa 703 MW. Chiar și cărbunele livrează constant între 500 și 600 MW. Hidrocentralele sunt utilizate acum strict pentru reglajul de frecvență și pentru a acoperi cererea din diminețile și serile, când producția solară nu este disponibilă.
Situația este agravată de faptul că Centralei Nucleare Cernavodă nu îi mai este posibil să utilizeze apa de pe Dunăre pentru răcirea reactorilor. În acest context, sursele termice devin esențiale pentru menținerea stabilității sistemului. Hidroelectrica, care este listată la bursă cu un pachet de 10% din acțiuni, rămâne un actor central, deși capacitatea sa de producție este limitată de necesitatea de a conserva resursele de apă pentru perioadele critice de consum.
Sectorul energetic național traversează o perioadă de ajustări ale mixului de producție, unde sursele regenerabile și cele termice preiau rolul de bază. Această evoluție reflectă modul în care disponibilitatea resurselor naturale, precum debitul râurilor, și capacitatea de stocare a apei influențează direct modul în care marile companii de stat își gestionează activele de producție pentru a asigura stabilitatea rețelei.