România dispune de resurse precum hidrocentrale și reactoare nucleare capabile să genereze electricitate la costuri relativ reduse, însă acest beneficiu nu ajunge întotdeauna în facturile cetățenilor. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), explică faptul că organizarea producătorilor în companii separate și mecanismele de piață împiedică transferul acestui avantaj către consumatori. În analiza sa, expertul subliniază că profiturile din energia ieftină pot rămâne la nivelul producătorilor, în timp ce prețul energiei scumpe este cel care este reflectat în facturi.
Explicația tehnică ține de procesul de licitație cunoscut sub numele de „ordinul de merit”, prin care ofertele sunt acceptate în funcție de preț până la acoperirea cererii. Într-un sistem cu preț marginal unic, ultima ofertă necesară pentru a satisface consumul determină prețul pentru toate celelalte oferte acceptate în acea licitație. Dacă pentru a acoperi cererea este necesară o centrală pe gaze care oferă energie la un preț ridicat, aceasta va stabili prețul întregii cantități tranzacționate, chiar și pentru sursele mai ieftine.
Pentru a ilustra acest fenomen, Dumitru Chisăliță propune un scenariu ipotetic în care cererea este de 100 MWh. Într-un astfel de caz, un parc fotovoltaic ar putea oferi 40 MWh la 60 de euro/MWh, iar hidrocentralele ar putea oferi alte 40 MWh la 115 euro/MWh. Totuși, dacă o centrală pe gaze oferă restul de 20 MWh la un preț de 180 de euro/MWh, prețul licitației pentru întreaga cantitate de 100 MWh va fi de 180 de euro/MWh. Astfel, producătorii de energie ieftină primesc același preț ca cel al sursei scumpe.
Structura de costuri diferite ale centralelor influențează direct modul de vânzare a energiei pe piață. În timp ce centralele pe gaze sau cărbune au cheltuieli cu combustibilul și emisiile, alte surse au costuri de producție mult mai mici. Dumitru Chisăliță precizează că un producător cu costuri reduse, organizat ca o entitate independentă, va urmări propriile rezultate financiare și nu este obligat să vândă energia la un preț mic. Această separare între profitabilitatea companiilor și beneficiul consumatorilor este rezultatul reformelor energetice de la începutul anilor 2000.
Restructurarea sistemului energetic, care a inclus reorganizarea CONEL în anul 2000, a consacrat separarea activităților în societăți independente. Această organizare face ca fiecare companie să își urmărească propriile investiții, contracte și profituri, fără o strategie integrată a întregului portofoliu. Expertul AEI susține că un portofoliu integrat ar permite utilizarea complementară a surselor, însă separarea actuală limitează optimizarea sistemului. În consecință, prețul de pe piața angro nu garantează automat facturi mici, deoarece impactul depinde și de contractele individuale ale furnizorilor.
Evoluția prețurilor la energie este strâns legată de reglementările pieței și de modul în care sunt gestionate resursele naționale. În România, sectorul energetic a trecut prin multiple etape de restructurare pentru a separa producția de furnizare, o mișcare menită să asigure eficiența operațională. Totuși, impactul final asupra gospodăriilor rămâne condiționat de mecanismele de tranzacționare și de capacitatea sistemului de a transforma resursele ieftine în energie accesibilă pentru economie.