Prețurile ridicate plătite de consumatorii din România pentru energia electrică sunt rezultatul unor decizii de reorganizare a producției luate încă din anul 2000, explică Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă. Deși țara dispune de resurse cu costuri de producție reduse, precum hidrocentralele și reactoarele nucleare, aceste avantaje economice nu se reflectă în facturile cetățenilor. Problema provine din separarea companiilor pe forme de energie, ceea ce a eliminat posibilitatea de a gestiona costurile unui portofoliu integrat.
Reorganizarea sistemului a început prin restructurarea CONEL în anul 2000, moment în care activitățile au fost împărțite în societăți independente. Această fragmentare a făcut ca producția de hidroenergie și cea de termoenergie să fie gestionate de companii cu interese comerciale proprii. În loc de un sistem integrat, unde sursele complementare pot echilibra costurile și riscurile, România are acum entități care urmăresc propriile profituri și investiții, fără a mai prioritiza optimizarea întregului sistem energetic național.
Un factor crucial care influențează costul final este mecanismul european numit ordin de merit (merit order). Conform acestui sistem, prețul energiei este stabilit de ultima centrală necesară pentru a acoperi cererea totală, chiar dacă restul energiei este produs ieftin. Dacă pentru a satisface consumul este necesară o centrală pe gaze cu costuri mari, toți ceilalți producători, inclusiv cei cu surse fotovoltaice sau hidro, sunt remunerați la acel preț ridicat, generând astfel facturi scumpe.
Dumitru Chisăliță subliniază că în România există un model de organizare a societăților pe forme de energie care este unic în lume. Această structură permite ca profitul generat de diferența dintre costul real de producție și prețul de piață să rămână la producător, în loc să devină un avantaj pentru economie. Astfel, chiar dacă o parte importantă a electricității provine din surse ieftine, consumatorul final ajunge să plătească un preț influențat de sursa cea mai scumpă din mix.
Evoluția pieței de energie este marcată de interdependențe complexe între producție și reglementare. În România, mixul energetic include hidroenergie, energie nucleară, gaze naturale, cărbune, eolian și solar. Această diversitate ar putea oferi un avantaj competitiv, însă modelul de fragmentare a activităților de producție și modul de funcționare a ordinului de merit limitează capacitatea sistemului de a transforma resursele interne în energie accesibilă pentru populație.
În concluzie, prețul energiei este trasat în sus de combinația dintre modelul de organizare a companiilor și mecanismul de merit order. Dumitru Chisăliță consideră că eroarea principală a reformei a fost confundarea concurenței cu fragmentarea sistemului. Astfel, țara rămâne cu o producție ieftină și companii profitabile, în timp ce consumatorii continuă să achiziționeze energie la prețuri ridicate, fără beneficiile reale ale diversității surselor de producție.