România deține resurse energetice semnificative, precum hidrocentrale și reactoare nucleare, care permit producția de electricitate la costuri reduse. Totuși, acest avantaj nu se reflectă în facturile consumatorilor finali din cauza modului în care a fost reorganizată producția. Separarea companiilor pe forme de energie a creat un mediu în care sursele scumpe pot stabili prețul întregii piețe, afectând direct costul energiei pentru economie.
Procesul de restructurare a sistemului integrat a început în anul 2000, când reorganizarea CONEL a dus la separarea activităților în societăți independente. Această decizie a împărțit producția hidro de cea termo în companii cu interese comerciale proprii. Într-un portofoliu integrat, aceste surse ar fi putut avea roluri complementare pentru gestionarea costurilor și a riscurilor, însă fragmentarea a înlocuit această viziune cu o separare a intereselor economice.
Fiecare producător de energie urmărește acum propriile venituri și profituri, fără a mai prioritiza reducerea prețului întregului sistem. În acest model, producătorul de energie ieftină nu are interesul de a scădea costul general, ci de a obține cel mai bun preț pentru producția sa. Astfel, deși România are o structură de producție diversificată, avantajul competitiv este diminuat de un model de organizare al societăților pe forme de energie care este considerat unic în lume.
Mecanismul european de merit order determină modul în care se formează prețul în fiecare oră, în funcție de costurile marginale. Hidrocentralele și centralele nucleare intră primele în piață datorită costurilor mici, în timp ce cele pe gaze sau cărbune intră ultimele. Problema majoră apare deoarece toți producătorii sunt remunerați la prețul ultimei centrale necesare pentru acoperirea cererii, chiar dacă costul lor real este mult mai mic.
De exemplu, dacă pentru a acoperi o cerere de 100 MWh este necesară o centrală pe gaze care cere 180 euro/MWh, toți ceilalți producători vor fi plătiți cu această sumă. Chiar dacă parcurile fotovoltaice sau hidrocentralele au oferit energie la 60 sau 115 euro/MWh, ele vor primi 180 euro/MWh conform regulii. Această situație face ca o cantitate mică de energie scumpă să ridice prețul întregii cantități tranzacționate pe piață.
Sistemul energetic național funcționează într-un cadru de reglementare europeană unde prețul marginal este cel care dictează remunerația generală. Această arhitectură a fost construită pe principiul concurenței, însă fragmentarea resurselor a dus la pierderea perspectivei de optimizare a întregului sistem. În prezent, diferența dintre costul real de producție și prețul de vânzare se transformă în profit pentru companii, fără a deveni un beneficiu pentru consumatorii români.