România dispune de resurse energetice cu costuri reduse, precum hidrocentralele și reactoarele nucleare, însă acest avantaj nu se traduce direct în facturi mai mici pentru cetățeni. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), analizează motivele pentru care prețurile la electricitate rămân ridicate în ciuda bogăției de resurse. Problema principală rezidă în structura pieței și în modul în care sunt organizate companiile de producție în țară.
Analiza indică faptul că reorganizarea CONEL din anul 2000 a dus la separarea producției hidro de cea termo în companii independente, cu interese comerciale proprii. Această fragmentare a înlocuit planificarea integrată la nivel național cu o sumă de interese divergente, unde fiecare companie își optimizează propriul profit și planul de investiții. În loc de un sistem care să completeze reciproc sursele, producătorii urmăresc doar propriile venituri și obiective economice individuale.
Un factor determinant este mecanismul european numit „merit order”, prin care prețul energiei este stabilit de ultima centrală necesară pentru acoperirea consumului. Dacă o centrală pe gaze este cea care furnizează energia pentru a închide deficitul de cerere, prețul stabilit de aceasta va fi aplicat tuturor producătorilor. Astfel, chiar și energia solară sau cea hidro, care au costuri de producție mult mai mici, sunt vândute la tariful ridicat impus de sursele scumpe.
Pentru a ilustra acest proces, Dumitru Chisăliță oferă un exemplu în care un consum de 100 MWh este acoperit parțial de surse ieftine. Dacă energia solară și hidro furnizează 80 MWh, iar restul de 20 MWh este cumpărat de la o centrală pe gaze la 180 de euro/MWh, regula „merit order” impune același preț tuturor. Prin urmare, toți producătorii primesc 180 de euro/MWh, ceea ce elimină beneficiul economic al surselor cu costuri reduse pentru consumator.
Expertul subliniază că România are una dintre cele mai diversificate structuri de producție din Europa, incluzând eolianul, solarul, gazele, cărbunele și energia nucleară. Totuși, modelul de organizare a societăților pe forme de energie și aplicarea regulii de ordin de merit diminuează acest avantaj competitiv. Conform lui Dumitru Chisăliță, cea mai mare greșeală a reformei a fost confundarea concurenței cu fragmentarea sistemului energetic național.
Sectorul energetic român a trecut prin transformări majore de la începutul anilor 2000, când s-a încercat trecerea către o piață liberalizată. Aceste reforme au modelat arhitectura actuală a sistemului, separând entitățile de producție și distribuție pentru a stimula competiția. Totuși, impactul acestor decizii asupra prețului final plătit de către consumatorii finali rămâne un subiect de dezbatere intensă în cadrul reglementărilor de piață.