România dispune de surse de energie cu costuri de producție reduse, precum hidrocentralele și reactoarele nucleare, însă prețurile pentru consumatori rămân ridicate. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), susține că această situație este cauzată de reorganizarea sectorului energetic și de mecanismele europene de formare a prețului. Problema principală rezidă în faptul că avantajul costurilor mici de producție nu se traduce automat într-un beneficiu pentru populație.
Una dintre cauzele fundamentale ale prețurilor mari este separarea companiilor producătoare, procesul de reorganizare a fost început în urma reformelor de la începutul anilor 2000. În trecut, un sistem integrat permitea administrarea împreună a hidrocentralelor, centralelor nucleare și a celor termice pentru optimizarea costurilor. După separarea activităților în societăți independente, fiecare companie, inclusiv cea rezultată din fosta CONEL, a început să urmărească propriile interese comerciale, venituri și investiții.
Acest model de fragmentare face ca producătorii de energie ieftină să nu aibă un interes comercial direct în reducerea prețului întregului sistem. Dumitru Chisăliță explică faptul că, deși hidrocentralele au cheltuieli mult mai mici cu combustibilul și emisiile comparativ cu centralele pe gaze sau cărbune, toate aceste surse sunt tranzacționate pe aceeași piață. Astfel, profitul generat de costurile reduse rămâne în urma producătorilor, în timp ce costurile surselor scumpe ajung în facturile consumatorilor.
Mecanismul european de tip „ordin de merit” (merit order) contribuie, de asemenea, la stabilirea prețurilor ridicate pe piața angro. În acest sistem, energia este oferită în funcție de costurile marginale, iar prețul final este stabilit de ultima ofertă necesară pentru acoperirea consumului. Dacă o centrală pe gaze este ultima necesară pentru a satisface cererea, prețul ei ridicat va fi aplicat și celorlalte surse mai ieftine care au participat la licitație.
Pentru a ilustra acest fenomen, președintele AEI oferă un exemplu în care un necesar de 100 MWh este acoperit parțial de fotovoltaice la 60 de euro/MWh și de hidrocentrale la 115 euro/MWh. Dacă pentru restul de 20 MWh este necesară o centrală pe gaze care solicită 180 de euro/MWh, atunci toate sursele primesc prețul de 180 de euro/MWh. Această discrepanță între prețul ofertat și cel obținut generează venituri suplimentare pentru producătorii cu costuri mici.
Sectorul energetic român este influențat de structura pieței și de modul în care sunt gestionate diversele tipuri de producție. În contextul actual, stabilitatea prețurilor depinde nu doar de licitațiile angro, ci și de contractele de furnizare, de costurile de transport, de distribuție și de taxele aplicate. O reformă a sistemului ar trebui să vizeze accesul populației la prețuri competitive, nu doar profitabilitatea companiilor.