România deține resurse competitive precum hidrocentrale, reactoare nucleare și gaze naturale, însă acest avantaj nu se reflectă automat în costul electricității pentru cetățeni. Prețul de pe piața angro este determinat de mecanismul de preț marginal uniform, prin care ultima ofertă necesară pentru acoperirea cererii stabilește valoarea pentru întreaga cantitate tranzacționată. Astfel, chiar dacă există producție cu costuri reduse, prețul final poate fi dictat de sursele de energie mai scumpe necesare pentru echilibrarea sistemului.
Conceptul de „merit order” explică procesul prin care ofertele sunt ordonate în funcție de preț până la satisfacerea cererii. Într-un scenariu tipic, dacă parcurile fotovoltaice și hidrocentralele nu pot acoperi tot consumul, o centrală pe gaze va fi apelată pentru a completa diferența. În acest caz, prețul de decontare pentru toată energia, inclusiv cea produsă ieftin de sursele regenerabile sau hidro, va fi egal cu prețul ofertei marginale de pe gaz, deși costurile de producție ale celorlalte surse au fost mult mai mici.
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), subliniază că acest sistem diminuează beneficiile resurselor naționale. El afirmă că, în prezent, avantajul energiei ieftine poate rămâne în profitul producătorilor, în timp ce prețul energiei scumpe ajunge în facturile consumatorilor. Această situație creează un decalaj în care România poate avea o producție ieftină și companii profitabile, dar populația și industria continuă să achiziționeze energie la prețuri ridicate.
Problema este agravată de reorganizarea sistemului energetic de la începutul anilor 2000, când producătorii au fost separați în companii distincte. Dumitru Chisăliță consideră că această restructurare a dus la fragmentarea sistemului, confundând concurența cu lipsa de coordonare. Separarea activităților de la fostul CONEL a făcut ca producăția hidro, nucleară și termo să funcționeze în structuri comerciale independente, reducând capacitatea de a gestiona resursele energetice ca pe un portofoliu integrat și optimizat.
Gestionarea fragmentată înseamnă că fiecare companie urmărește propriile obiective comerciale și financiare, în loc să prioritizeze optimizarea întregului mix energetic național. Deși sursele precum nuclearele oferă stabilitate, iar hidrocentralele oferă flexibilitate, lipsa unei coordonări centrale poate slăbi perspectiva de utilizare eficientă a capacităților. Soluții precum contractele pe termen lung sau investițiile în stocarea energiei ar putea ajuta la stabilizarea costurilor, dar rezultatele depind de modul în care sunt administrate companiile.
Evoluția prețurilor la energie este influențată și de disponibilitatea resurselor naturale, în condiții de volatilitate a piețelor globale. De exemplu, nivelul scăzut al lacurilor de acumulare poate afecta producția hidroelectrică, forțând sistemul să apeleze la surse mai scumpe. Această dependență de condițiile meteorologice și de infrastructură accentuează nevoia de un mix energetic echilibrat și de mecanisme care să transmită beneficiile producției ieftine direct către utilizatorii finali.