Trecerea către energia verde a dus la triplarea prețurilor pentru consumatorii finali, în ciuda promisiunilor că sursele regenerabile vor reduce facturile, a declarat Bende Sandor. Președintele Comisiei de Industrii și Servicii din Camera Deputaților a subliniat că percepția populației este că ponderea energiei regenerabile este legată de creșterea costurilor. El a oferit un exemplu concret, menționând că în anul 2020 prețul era de 68 de bani per kWh, în timp ce în 2026 acesta a ajuns la 1,60 lei per kWh.
Problema stabilită de Bende Sandor nu se limitează doar la producția de energie verde, ci vizează lipsa unui sistem energetic funcțional și sincronizat. El susține că instalarea de noi capacități de producție este insuficientă dacă nu se asigură simultan transportul, distribuția, stocarea și un consum eficient. România are nevoie de o abordare coordonată la nivelul Comisiei Europene și al Parlamentului European, care să finanțeze nu doar producția, ci și modernizarea rețelelor de transport și stimularea consumului.
În ceea ce privește securitatea energetică, Bende Sandor a punctat că un parc fotovoltaic nu poate rezolva singur necesitățile țării, deoarece producția solară este variabilă. Există un dezechilibru între orele de disponibilitate a energiei și orele de vârf ale cererii, ceea ce pune presiune pe sistem. România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană la consumul de energie pe cap de locuitor, situație explicată de un consum industrial și casnic redus, nu neapărat de o eficiență sporită.
Pentru stabilitatea sistemului, președintele Comisiei de Industrii și Servicii pune accent pe infrastructura existentă și pe capacitățile mari de producție. El a menționat importanța investițiilor în reactoarele 2, 3 și 4 de la Cernavodă, precum și a celor 10 hidrocentrale care sunt finalizate în proporție de 95%. Lipsa mentenanței pe termen lung la centrala nucleară este un risc major, în timp ce furnizorii sunt nevoiți să cumpere energie pe piața liberă (PZU) la prețuri ridicate.
Stocarea energiei reprezintă o altă componentă critică, iar Bende Sandor a menționat că hidrocentralele prin pompaj și lacurile de acumulare sunt soluții viabile. De asemenea, producția de hidrogen poate fi o opțiune modernă pentru gestionarea rezervelor. Implementarea acestor tehnologii ar necesita investiții de 20-30 de miliarde de euro, sume care, indiferent de proveniență, vor fi suportate în final de cetățeni prin bugetul de stat sau prin facturi.
Contextul energetic actual este marcat de o presiune constantă asupra prețurilor, în condițiile în care autoritățile și experții au avertizat anterior că scăderea costurilor în perioada de iarnă este dificil de realizat. Dezbaterea privind tranziția verde rămâne una complexă, fiind necesară o strategie care să echilibreze obiectivele climatice cu competitivitatea economiei și capacitatea de plată a populației.